ete scârţ

" Şi mă uit, şi văd, şi de aceea sunt mâhnit. Şi nu cred ca vreunul dintre voi a purtat în el uruiala asta amară - din ce-i uruiala asta mi-e greu să spun şi, oricum voi n-o să pricepeţi, dar cel mai mult are în ea "tristeţe" şi "spaimă". Hai să-i spunem aşa. Uite în primul rând "tristeţe" şi "spaimă", şi apoi muţenie. Şi in fiecare zi de dimineaţă "inima mea minunată" emană această infuzie şi se scaldă în ea până seara. Altora, ştiu, altora li se întâmplă atunci când le moare cineva pe neaşteptate, dacă fiinţa de care au nevoie cel mai mult pe lume moare dintr-o dată, însă mie mi se întâmplă veşnic - măcar asta pricepeţi-o. "                                                 
                                                                                                          Venedikt Erofeev - Moskova-Petuşki


Acum cam zece ani primeam, cam pe vremea asta dar era ziua mea, o pereche de ghete nike. Erau negre, masura 43, cu bureţi fermi ce-mi strângeau gleznele, cu sireturi luungi şi cu scârţ. Mă, aveau un scârţ incredibil..ca şi cum aveau glas. Scoteau nişte ţipete ferme, ascuţite de zici că erau pinguini în sezonul de împerechere. Mergeam ţanţoş cu ei prin casă, scârţiam pe gresia din hol vesel tare, cu sufletul uşor, în(c)ălţat la nori. Aşa încălţat am zis să mănânc. Aveam pizza rece de la Panipat, o delicatesă pentru mine. Deodată nu stiu de la ce..că era sezonul, de la pinguini, de la împerechere, nu-mi dau seama, dar în timp ce ţineam cutia de pizza sub nas şi înfulecam cu poftă, deşi nu aveam chef, nu aveam nici motive, m-a buşit plânsu. Cu toate că lacrimile îmi sărau aluatul şi îmi înmuiau cutia, am continuat să mănânc şi să plâng. Din mâncat mă puteam opri dar din plâns sub nici un chip aşa că dacă tot ţineam cutia sub nas să nu-mi pătez ghetele mi-am zis să nu las pizza să se înece. Plângeam fără să ştiu ce am, plângeam făra motiv, inexplicabil, cu hohote groteşti.

Acum, după anii aştia, cam ştiu ce am da` nu vă spun. Nu vreau alţi şoşoni..ba vreau dar nici chiar aşa. Şi de pizza m-am săturat cum şi ea de mine. Nici nu ştiu ce să cer sau cum, de parcă atunci când cer se ascunde şi nu vine. Aş vrea clipe care să dureze mai mult decât perechea de nike-uri. Aş vrea prieteni care să-mi bată la uşă cu sticle pline de băutură. Şi tinere naive, dezinteresate, dornice să mă distreze sau măcar să mă distragă. Si eu nerod să mă afund în ele, mai mult la propiu decât la figurat. Şi aş vrea să plâng, am chef să plâng, dar nu mai pot...şi nu-mi vine.