Da...
Terminasem de ceva vreme liceul. Ai mei erau zilnic cu gura pe mine ca nu fac nimic util cu viaţa mea, că n-am un niciun căpătâi, că deşi am o vârsta nu vreau să mă maturize. În mare aceeiasi placă pe care o au şi astăzi şi nu ştiu cine e mai consecvent, eu sau ei.
Atunci tot ce faceam era să mă distrez. Eram haotic in activităţi şi simetric in rezultate. Scopul era distracţia. Impărtăşeam aceleaşi viziuni cu cel mai bun prieten de-al meu pe atunci. Eram impreuna la baut, in cluburi, la billiard, la fotbal, in deplasări, munte mare la agaţat de frantuzoaice cum denumeam fetele frumoase. Eram inseparabili. Imparţeam totul, şi bune şi rele.
Femei? Nu, nu împarţeam femei deşi au existat doua mici exceptii, eu m-am sarutat cu o fosta prietenă de a lui. Era o noapte superbă si puţină lume în club, ţară mică, mese puţine. Şi el şi-a încercat norocul la o frantuzoaică de a mea, în replică, dar a fost refuzat. Bine a fost vina mea. Nu că a fost refuzat, ci pentru că m-am certat cu prietena mea, am plecat si l-am lasat pe asta beat la ea in dormitor. Dar nu m-am supărat. De fapt nu ne-am certat niciodată. Ne-am bătut o singură dată in clasa VI-a. Atât.
Şi cum făceam totul împreună, odată, aşa din joacă, am aplicat pentru acelaşi job amândoi. Era o firmă cunoscută, ce recruta tineri serioşi, dornici de afirmare. Noi eram ăştia.
Două costume de împrumut, două cravate din colecţia tatei, el vine cu doua perechi ochelari de soare negri, o sticlă de parfum pe care o împregnăm straşnic pe noi, prietenul meu având si cruntul obicei să-şi pulverizeze parfum in gură. Aveam şi păr în gelul din cap. Eram gata. Pana la interviu mai sunt destule ore, ce facem? Hai la o bere sa prindem curaj. Era cald si frumos afara. Mergem in bomba pe care o frecventam ocazional des. Stârnim stupoare în costumele noastre de man in black. Toţi ochii stăteau geană pe noi de ziceai că-i cautam pe extratereştrii printre martalogii etilisti si etilici, obisnuitii casei.
Probabil confundaţi cu inspectori OPC, ni se şterge masa temeinic si suntem serviţi prompt.
Bem cu sete primele beri. Mai cerem. Prietenul meu scoate două ţigari, furate de la fratele său. Fumăm. Mai bem. Ne binedispunem extrem.
Mai mergem mă la interviu? Mergem…de ce ne destindem acum…sa nu fim stresati la interviu, nu?
Bem prea mult si desi nu ne grabeam cam repede. Ne ametim.
Mai bem ma? Beeem. In regula sa mai bem. Dupa cinci beri fiecare, eram foarte relaxati. Pupila cum bine observa mai recent cineva, mi se scălda în iris. Prietenul meu imi fusese coleg de banca. Ma facea mereu sa rad. Era de ajuns sa se strambe la mine. Acum nici nu trebuia sa sa strambe. Oricum eram transfigurati, schimonositi de un ras contagios, de neoprit.
Glume: auzi …tu ai doo cravate? Nu? Atunci fi amabil te rog si baga limba in gura.
In gura ta ma…nu in gura fostei mele prietene.
Mai mergem ma? Meeergem. Ii facem praf. Praaaf îi facem sa vezi. Puteam sa-i facem praf doar dacă erau foarte empatici. Eram muci.
Ferindu-ne de lunetişti, adica mergând in zig zag, ajungem la sediul firmei. In fata cladirii, cu eforturi supraomenesti ne adunam puterile, radem cat mai putem, apoi luam o gura de aer serios.
Imi era greu sa disimulez starea de beatitudine. Privindu-mi prietenul care incerca sa-si tina echilibrul si prestanta ma busea rasul. Ma busea rau, frontal, dauna totala. Eram ca o oala sub presiune. Sub presiunea rasului. Aveam un ras imens in mine, stavilit cu greu printro inclestarea a dintilor intr-un zambet tamp.
Intram. Suntem poftiti de catre receptionera in sala de sedinte. Chicotim putin si acolo apoi incercam iar sa ne calmam. Ba te rog frumos sa nu ma faci sa rad. Nu te fac frate, aici suntem la interviu, suntem oameni seriosi ce naiba.
Intra HR-ista, o dudie foarte frumoasa, imbracata sobru intr-un costum negru, cu ochelari mari cu rame groase. Asta incepe deaja, sopteste: ce frantuzoaica. [taci!]
Clara Ghizdeanu mi s-a parut un nume prea deosebit atunci. Cu greu mi-am ascuns amuzamentul. Ne intreabă daca ne cunoastem. Nu zice asta, se ridica serios se clatina putin si-imi intinde mana formal. Ma ridic si eu. Nu o sa iasa bine. Incatat de cunostinta. Strangere de maini cordiala precum sefii de state pentru fotoreporteri..Strang atat de tare din maxilare incat ma tem sa nu-mi sparg un molar pus recent. Clar nu era ala de minte. Eram aproape sa pleznesc intr-o manifestare dementa.
- Buna ziua, dupa cum stiti, firma noastra cauta persoane responsabile bla bla …. Pentru inceput spuneti-mi cate ceva despre voi.
Incepe asta. Spud in trainspotting era mic copil.
- Doamna….hâc…izdeanu sau domnisoara Ghizzdeanu, nu stiu, cum sa ma adresez, scuzati, de ce sa va mint ca am experienta, nu prea am, nu consider acest aspect o problema pentru ca dupa cum bine zicea un invatat indian: orice drum oricat de mare incepe cu primul pas…
- Ce invatat??
- Nu stiu …Gandhi cred… nu mai stiu sigur, poate confund cartea…
O sa iasa show. Tot ce citea prietenul meu era Playboy….ah si din cand in cand Hustler.Nu mai pot o sa pleznesc de ras. Imi vine sa-mi sparg capu de birou. Si la morga de-as fi inconjurat de cadavre tot ar fi amuzant. Aş râde la ele pana mi-ar zâmbi inapoi. Bag mana-n buzunar adanc si apuc o bucata propie si foarte personala de scrot. Trag tare de ea, sa simt altceva decat nevoia de a hahaii. Cititorii masculini care nu-s amatori de bdsm stiu ca doare. Tot imi era greu. Nu puteam trage mai mult ca-mi iesea mana de sub birou.
- Ma rog, continua el foarte profesional elucubraţia, in fiecare dimineata ma trezesc...cum sa va spun... [
cu o erectie zic in gand, insa scrotul meu urla: taaaci!!!] ... cu dorinta de a face un lucru folositor, util si durabil, vreau sa las in urma mea doar lucruri bune ... pentru ca stiu ca este in puterea mea sa fac aceste lucruri, am un potential enorm si neexplorat.
- Poate neexploatat…zice Clara Ghizdeanu.
-Daa...si neexploatat decat in mica masura, insig...insig-ni...fi
-Insignifiant?
-Neinsemnat vroiam sa zic, deci...am un potential insig... ăăă... exploatat neinsemnat, si va spun asta... pentru ca desi o ajut pe mama in afacerea ei propie simt ca pot mult, mult mai mult.
-Ce afacere?
-Are o afacere cu produse agricole, bine la scara mai mica [
bine eu stiu ca draga de ma-ta vinde cartofi in piata…omg nu mai pooot]. O ajut deseori dar acum vreau sa capat experienta intro firma mare ca a Dvs, vreau sa am o cariera, simt ca a sosit momentul si sunt foarte pregatit. Sunt o persoana loiala, de incredere.Sunt extrem de serios.[
shut up…u are kilin` meee]
-Ce va motiveaza?
-Banii.
-Doar banii?
- Nu doar banii…ci ce-as putea face cu ei. Vedeţi Dvs situatia financiara a familiei este cu precadere… mai instabilă….precară.Tatal meu are o situatie mai specială si nu poate muncii…are probleme cu spatele…bine…are o pensie…insig..
-De invaliditate?
-Nu …tata a fost deportat in Siberia, si acolo este mai frig si cred ca acolo s-a îmbolnavit. Tot ce vreau este sa-i strerg din sentimentul de vina pe care-l are zilnic, si noaptea cand se culca e stresat ca nu poate muncii. Vreau sa ma vada ca pot sa-mi port singur de grija, sa-i iau din greutatile care-l apasa…si sa le pun pe umerii mei.
Gesticuleaza punandu-si mainile pe umeri.A-b-s-o-l-u-t-i-n-g focking hilarious. Shut uuup.Constant fura dolari de la taică-su fara regrete, cum se fura fier vechi din combinatele dezafectate.
-Fratele meu are afacerea lui dar…
-Ce afacere?
-Are o fabrică…[
frac-su era sofer!]
-Interesant…si nu a dorit sa va coopteze si pe Dvs?
-E mai mult o fabricută mică…de familie, la o scara mica [
de bloc] as putea lucra cu el dar e mai bine sa-mi urmez drumul meu …
- Si ce produce fabrica?
-Tix!
La tix mi-a si scapat prinsoarea din bunzunar. N-am mai putut. Am ras ca tampitul, pret de cateva secunde. Privirea rece si dezabrobatoare a HR-istei mi-a dat putere sa ma opresc.
- Ce este asa amuzant?
- Ma scuzati zic, tix … acum cand sunt produse mult mai bune….
- Nu inteleg de ce radeti. Tix-ul era destul de bun din cate imi amintesc.
- N-am de unde sa stiu.
- Nu spalati vase?
- Ba daa…nu asta insinuez…doar ca…
Boul de prieten intervine rastind tare, clar si raspicat:
- Eu spal si wc-uri, nu e nic o rusine sa muncesc!
- Si eu spal wc-uri! replic repede motivat de vesnica competitie dintre noi.[
du-te ma la scara ta]
- Avem femeie de serviciu aici ne calmeaza madam Ghizdeanu. Dar pe dvs ce va motiveaza ?
- Din pacate nici la mine situatia familiala nu este prea buna. Tatal meu…
- Probleme cu tatal si la Dvs? Deportat? Pensionat pe caz de boala?
- Nu...din fericire tata e sănatos, insa vedeti dvs, [
pauza teatrala] ....tatal meu a luptat la revolutie cu arma-n mana [
true, noroc ca n-a avut si munitie] sa apere de teroristi uzina in care a muncit cu drag si spor [
whatever] zeci de ani. Apoi dupa revolutie, dupa ce si-a riscat viata pentru acea uzina a fost disponibilizat si a suferit multi ani confruntandu-se cu o depresie severa [
totusi nu l-a oprit sa bea si sa distreze ocazional des] care i-a marcat semnificativ viata sociala si familiara, implicit pe mine care sunt fiul lui. Fără certificat de revoluţionar, doar cu un ajutor de şomaj insig-ni...mic...ajutor mic de şomaj lucrează pe şantiere. Dar acum atat pentru el cat si pentru mine, vreau sa vin alaturi de el...dar nu pe şantiere...ci aici la firma in care activati...pentru că el care este stalpul familie... ăăă...ca un stalp mai mic sunt foarte dornic sa-l ajut impotriva vici...[lor]… vici...vicisitudinilor vietii. [
veni vidi leo da vici...]
Nu ne-am mai chinuit mult. In strada dupa ce-am iesit ne-am tavalit literalmente pe jos de ras. Un ras isteric, spasmic dar izbavitor.N-am mai niciodata avut asa o descatusare, descare mai placuta. Poate doar sexuală.
Nu ne-am facut griji ca vom fi chemati din nou, insa eram siguri ca am facut impresie.
