pacatele mele

minciuna


Parafrazand pe nu stiu cine* o iubesc dar urăsc mincinoşii. Şi la o adică nu mor de dragul ei dar cu sigurantă urasc mincinoşii. Ăl mai rau tip de minciună, ce-mi otraveşte sufletul şi-mi mănâncă ficaţii îmi e servită de către persoane dragi mie, de obicei de sex feminin si e aşa neîngrijită, brută. Mă irită la culme pentru ca simt ca-mi insultă inteligenţa, deci te rog daca totuşi alegi să mă minţi, minte-mă frumos.
Ştiţi senseii ăia, care dacă vor te bat cu şi cu stânga dar totuşi ei sunt paşnici şi evită violenţa? Cam aşa îmi strunesc eu minciuna. Adică na..nu-mi place, dar dacă n-am de ales te mint de te bag în alt univers paralel. Din păcate cel mai des eu cad victimă propiilor mele minciuni, mă mint ca prostul din când în când.. aşa-i în tenis.
Am memorie, am inventivitate, prezenţă scenică, mimică şi cardeală, un arsenal imens dar inutil pe care bucuros l-aş dezamorsa. Aş adera bucuros la un tratat de ratificare al adevarului, aş arunca toate minciunile nucleare păstrând doar un minim necesar gen " nu, nu m-am băşit eu " & " doar doo beri am băut ".

Pentru *cezarica si pentru iubitorii de adevar mel.


mândria

Vorbeam cu Madiam şi-i recunoşteam spăşit că mi-s infumurat dar incerc să nu o arăt. Am o părere poate prea bună despre mine, fără să mă văd totuşi superior. Mai transpir aroganţă din când în când şi-mi patez portul meu casual de modestie. Asta e,  nimeni nu-i perfect. Eu ? Sunt numa` bun. :D


invidia 

Departe de a fi hater totuşi am oareşce invidii. Cum am spus mai sus, despre mine imi place să cred că-s aşa si pe dincolo dar inexplicabil mai des gust amarul. E normal atunci să invidiez proştii ce bălesc miere, nu ?


desfrânarea

Guilty as charged :) Glumesc... nu ştiu dacă mă pot numi desfrănat dar n-am nici abs-uri. Mi-au plăcut de mic femeile, la zece ani le plăteam să se dezbrace apoi la primul salariu m-am dus la curve. Disperat pentru "desfrau" am mai minţit dar in genere fără să fiu infidel. Acum de ceva vreme păcătuiesc cu măndria şî asta imi ajută desfrâul. Nu corelez asta şi cu invidia, hehe, If I don`t have it I don`t need it.


lenea

Păcatul meu original. Cred ca Barbosul mă pedepseşte pentru desfrau, aşa că pe mine mă fute o lene constant. Lenea îmi umbreşte trufia, şi-mi explică explică gustul amărui implicit de ce am invidii. De lene nu scriu pe blog des si frumos, de lene mă trezesc tărziu, tardiv cănd am mai ratat un tren..cred că dacă n-ar fi lenea, aş fi şi mai desfrânat.


lăcomia

E greu să fii şi lacom şi leneş. Dar mă descurc. Hehe..am o chitroşenie, moştenită genetic, nimic mai mult. În rest nu. Dacă pot dau, îmi place să fiu darnic. Deseori mă mulţumesc cu strictul necesar, evit excesele. La desfrâu e mai greu, acolo e mai mult necesar şi mai puţin strict. Lăcomia pântecelui, aia cum zic popii,  e perimată. Kfc mc si pizza hut...so?



mânia

Am avut-o şi pe asta, mă aprindeam repede, mai ales din cauză de minciuni, invidii şi lipsă de desfrâu. Acum mă bucur că-s din ce în ce mai chill. Ceea ce vă doresc şi vouă.

mel. 

a quickie

O oboseală plăcută îmi cucereşte corpul. Picături de sudoare se unesc în mici ape curgătoare care se preling printre depresiunile muşchilor. Muschii întariţi îmi zvâcnesc, ca pe un cal la sfârşitul unui derby. Tot ce-mi doresc dupa plăcuta activitate e să mă intind şi să savurez o ţigară. Verdele ochilor se deschide, impura mea privire se estompează. Un zâmbet îmi infloreşte în colţul buzelor. Palmele încă mai simt frecarea, iar sufletul e încarcat de bucuria succesului. Toată tensiunea acumulată-n zi s-a risipit.Ah, ce bine e...să bagi.

aşa mă simt cănd vin de la baschet.

Dă Doamne srl

  Am fost crescut de mic, de către bunici la ţară cu Înger-îngeraşul meu, cu Tatăl Nostru dimineaţa şi seara, cruciuliţe după masă, cu post, cu tradiţii. Apoi am început să fiu mai laic. Aşa mai mult de lene, păcatul meu original. Mergându-mi prost şi foarte prost m-am găndit că L-am mâniat eu pe Bărbosu de-mi dă mai mult pe dos. Şi ca să parafrazez un citat din Dragoste in vremea holerei, n-am început să cred mai mult ci am început să mă tem mai mult.

  Am mai zis că obişnuiam să merg la biserică, marţea la Sf Anton...cum care Anton? Mă rog fără glumă, nouă marţi la rând cu acatist, cu sufletu-mi căt pot de curat, la rând cu toţi credincioşii, rugăndu-mă pentru două chestii. Cică după nouă săptămâni se face, se rezolvă. Mergeam cu o prietenă, care vrea să se mărite. I-am zis să încerce şi cu o garderobă mai nouă, mai provocatoare, desuuri, port jartier, ciorapi plasă, na ce inside tips m-am priceput să-i dau. A zis ea un mda, nu ştiu sigur dacă m-a auzit că-i ticăie ceasul biologic tare-tare. După ritualul de nouă săptămâni draci..ahh pardon Sfinţi care ne papă pân la Dumnezeu. Ne simţeam noi mai curaţi, mai spălaţi de păcate dar ea era departe de pirostrii iar eu departe de ce cerusem.

  Mă aşteptam ca in ultima marţi pe drumul spre casă sa fie gata ce-am cerut. Nu mi s-a părut că mi-a mers mai bine şi eram puţin dezamăgit, tipic pentru mine eu sunt un veşnic nemulţumit. Eu dacă aş prinde peştisorul de aur, prima dorinţa, vreau: jantele de la logan cromate cu aur...apoi dezamăgit i-aş spune " ce plm faci mă...ăsta e aur turcesc". Da cam aşa sunt eu.

Mi-a zis nemăritata: mă ce vrei, că uite pe lânga ce-mi doream, eu m-am mai rugat şi pentru frati-miu si uite s-a angajat la coca-cola şi-i merge bine, tu te-ai rugat pentru două chestii şi una e pe aproape. Straşnic.

  A stat sor-mea la o coadă la nu ştiu ce icoană facătoare de minuni de dimineaţa până seara. Pe ultimii zeci de metri, la propiu, am adus-o şi pe mama cu maşina să intre în faţă că i-a ţinut aia mică rând. Hai mamă şi tu. Nu pot mamă, îmi e ruşine au stat oameni bolnavi, amărâţi la coadă vin şi eu să mă isinuez la final. Babele de pe acolo: intră maică şi tu, nu-ţi fie ruşine e icoană făcătoare de minuni.  Atunci am avut o epifanie ca-n Pulp fiction. Stai mă că mie nu-mi trebuie nici o minune, nu omori muştele cu tunu`. Doar mă închin, Doamne ajută şi merg mai departe.

   Acum nemăritata a inceput o nouă rundă de pelerinaj marţial. Eu mi-s chill acum. Ca Nea Imi: nu vă faceţi iluzii să nu aveţi deziluzii. Merg cu ea şi îi ţin rând la coadă, mă rog şi eu, aprind o lumânare dar nu mă mai agit. Mă uit pe acolo la femei, şi cred că-s multe de astea de se roagă de cununii. Că-s atrăgătoare, aranjate tare, parfumate, îmbrăcate frumos, tinerele... de zici că se duc la întâlnire apoi şi întâi opresc la Biserică să le meargă bine. Că şi hoţu` zice Dă Doamne cand se duce la furat. În post demult şi înconjurat de creştine sexy parcă-mi vine şi mie să cer una. Nu Doamne nu să trăiesc în păcat, dacă-i bună n-oi fi prost să nu o iau.

 Faza tare: marţea asta nemăritata vine cu o amică, frumuşică foc. Se codea ea ce să scrie cum să scrie in acatist, în dificultate la un moment mă intreabă ele pe mine:

 - Zi mă cum să scrie..

- Păi ce vrea..?

- Să cunoască un băiat.

- Cum ziceai că te cheamă, câţi ani ai?

sitting in a tree

Azi în înghesuiala autobuzului 104 spaţiul personal mi-a fost invadat de o pereche, doi copii la 19-20 de ani frumuşei tare amăndoi si pare-mi-se indrăgostiţi foc. El bruneţel cu ochii negri, cu ten măsliniu un enrique mioritic, curăţel, carismatic de mana cu o Ea roşcată cu pistrui, destul de voluptoasă, trup de femeie aproape coaptă, cu pierceing in nas, cu ochelari de vedere hip cu rame violet.

De cum s-au suit, s-au lipit unu de altul intr-o imbrăţişare demnă de rămas bun pe peron de gară şi aşa au rămas tot drumul lipiţi, încarceraţi unu de braţele celuilalt. Înghesuiala creştea si odată cu ea si ăştia intrau din ce in ce mai mult in sufletul meu. Eu îmi ziceam că sufletul-mi e inconjurat cu sârmă ghimpată, cazemată construită piatră cu piatră să mă ferească de lumea rea si necurată. Draci..se băgau ăştia in sufletul meu ca puii in cloşcă, se înghesuiau în mine ca pinguinii pe o limbă de gheţar.

În regulă tre` să recunosc că-s destul de înalt si nu le era greu să se insinueze la umbra mea, dar la un moment dat aveam impresia că-i ţin in braţe pe amăndoi. Eee şi când era threesome-ul mai strâns ce fac ăştia: se apucă să se sărute prelung, apăsat, o încleştare de limbi violentă ca doi şerpi in conflict...cu un patos de zici că pleacă el meletar şi ea in japonia să danseze la bară să mai uite lumea de radiaţii. Chiar sub nasul meu, că dacă mă aplecam puţin şi deschideam gura eram şi eu părtaş. V-am zis ca-i ţineam in braţe, ea era pe piciorul meu stâng el pe dreptul. Dau din genunchiul drept să-l atenţionez pe el. Ăsta deschide un ochi mă priveşte dar nu face pauză. E captivul sărutului şi nu mai are drepturi. Era condamnat la linsoare pe viaţă.

Nu mă pot abţine să nu mă uit la ei şi mă tot uit şi-mi place. Şi nu că era o chestie voaioristică, şi nici motivul pentru care mă uit la pr0n şi empatizez cu talentul masculin. Nu. Admiram. Erau atat de frumoşi în sărutarea lor. Recunosc că era şi puţină invidie, dar nu pe el că are pereche mişto sau că arată bine, nu...eram gelos pe ea. Glumesc. Eram gelos pe anii lor, pe colţul lor de fericire aciuat la umbra mea, pe sărutul lor pătimaş ce reducea lumea din jur la o valoare colaterală, tânjeam după momentul lor duo şi pe atracţia dintre ei care deşi era erotică spre porno, îmi parea oarecum inocentă. Poate că erau atât de tineri, de aia imi păreau inocenţi. Oricăt de mult mi-aş dori-o, eu mi-am pierdut acea inocenţă ireversibil şi-mi pare atăt de rău.

Iar chinezoii ăstia sunt îngeri:

de unde sa-ti dau...nu-ti spusesi ca n-am!

"fara poezie viata e pustiu" Stefan Mihailescu-Braila - Secretul Lui Bachus  

  Partea buna a faptului ca mi-a ruginit partea de sus a rezervorului de benzina la masina e ca merg mai mult pe jos, fac curu frumos si mai vad oameni pe strada, la metrou in ratb. Îmi place sa ma uit la oameni, si îmi par egali, imi par mai egali in mijloacele de transport in comun, na unii sunt imbracati mai bine altii au doape de urechi cu muzica, dar legati toti la pedela soferului si la mana lui cu care le deschide usile in statii par mai uniformizati.

 In grupul nostru de oameni egali din 104 s-a suit un cersator care presta culturalmente recitand poezii. Si daca poetul garii de nord stia decat doua, ăsta a tot legat rime pret de cateva statii in trafic intens. Era imbracat ponosit si inmiresmat de conditia sa de cersator, privirea sub fesul tras pe ochi era pierduta, se uita asa teatral pe geam, sporindu-si imaginea de fost copil institutionalizat. Dar avea un ritm bun in ce recita, chiar si o urma de intonatie. Spre rusinea mea n-am recunoscut prea multe din ce spunea el acolo, doar din "se furiseaza panditor privind la Catalina" m-am prins ca-i Luceafarul, in rest ori sunt eu pe langa fenomen, ori o ardea el underground.
A inceput cu ceva de genu " ~  iti feresti privirea / te feresti de oricine / te feresti de mine / de fapt te feresti de tine... ~  " trist, ce mai ... deaja ma cautam de biletul compostat sa-il cedez lui, dar n-aveam asa ceva.

  Nu dau bani la cersatori, mult timp a fost o politica dictata de faptul ca nu aveam ce sa le dau apoi mi-am facut-o principiu. Ah da, imi place sa fac gesturi teatrale si odata cand a intrat un boschetar inmiresmat in grupul oamenilor spalati din mijloacele de transport in comun m-am luat de el si-am zis ca-l bat daca nu coboara la prima. Si mi-a raspuns calm, cu o privire de caine lovit pe nedrept ca eu care am apa calda acasa tot mai am zile cand nu ma spal dar el care n-are acoperis deasupra capului n-are unde clati o rufa si n-are apa nici de baut.
  M-am simtit la fel de mizer ca el, si ca sa-mi usurez constiinta i-am dat o bacnota 100 de lei sa se spele pe cap cu ea.

  Mai e una care ma prinde mereu la stop, o cersatoare rubensiana cu falci mari si cu parul vopsit roscat. Asta se apropie de geam si bate cruci repede. Iti bate cioc-cioc in geam, baga patru cruci, cioc-cioc patru cruci.
Picatura chinezeasca. Si daca e bine dispusa, cu targhetul indeplinit, e doar atat. Daca n-are banii, sau are o zi mai proasta variaza cioc-cioc - patru cruci - apoi isi arde un pumn tare in bot de-si da sangele. Din ce in ce mai tare, din ce in ce mai violent. Teriffiant. Ce poti sa-i zici " fa daca nu ma lasi, cobor si-ti dau eu un pumn de nu-ti mai trebuie patru cruci " sau " daca nu te cumintesti cobor la tine te iau in brate si te pup si te mangai de nu te vezi..." ??

  Mai e un ciudatienie de om, cu niste ochi albastri salbatic, care ciudat imi pare ca-l cunosc. Poate ca seamana c-un unchi de la tara sau nu stiu de ce dar cand il vad ma caut in toate cotloanele creierului sa-l pescuiesc de undeva.
  Prin 2002 cred ca l-am vazut prima data, eram pe la gara si m-a oprit sa intre in vorba cu mine. Eu cum am spus cu impresia ca-l cunosc, el cu speech-ul lui. Zice ca are o lama orbit, un aparat de ras, si nu mai stiu ce, ca a iesit din spital si trebuie sa ajunga acasa la Braila. Ciudat. Prima data desi cu indoielile mele de om supersuspicios am dat sa-l cred desi n-am avut cu ce sa-l ajut. Apoi peste doi ani l-am vazut in 34, tot nu stiam de unde sa-l iau, asta vine fix la mine si incepe: o lama orbit, un aparat de ras ... tre sa ajunga la Braila.
  Peste alti doi ani in Cismigiu. Vine asta...eu: stiu! lama orbit, lama de ras, spital-Braila. Tot lama aia? Aia de ras sau aia orbit? N-au expirat? N-am...
Nu l-am mai vazut de mult, i-o fi dat naibii cineva bani de bilet...