ariadna

Nu aud des batai in usa. Defiecare data cand bate cineva in usa tresar surprins. Sunt restranse variantele…nenea de la curent, vre-un amarat care bate optimist in usa mea cea faina cersind inutil pomana sau in cazul de aseara o vecina septuagenara.
Uniforma mea de stat in casa e foarte sumara si nepotrivita pentru intampinarea oaspetilor inopinanti asa ca-mi scot decat nasucul carn si ochisorii restul incercand sa acopar cu usa cea faina.

- Scuzati deranjul..dar am fost sunata de o persoana care m-a rugat sa trec pe la Dumneavoastra si sa intreb daca stiti ceva de Y...sta aici? 
- Doamna stiu doar ca intradevar a locuit aici dar va asigur ca nu mai locuieste si n-am nici o treba, zic stresat iarasi la auzul numelui de Y care cu siguranta e un tepar ce se foloseste de adresa care nu-i mai apartine si la care din nefericire pentru mine este deseori cautat.
- Imi cer scuze daca am deranjat, este tarziu ?
- Nu este tarziu pentru mine…am un program decalat…asteptati sa ma imbrac…

Trag niste pantaloni pe mine…si ies menly la bustul gol si descult pe hol cu o tigara in coltul gurii.
Si-mi explica…cum misterios gasita in cartea de telefoane dupa adresa primeste un telefon de la o persoana ce se recomanda avocat si cum acea voce o roaga sa afle detalii despre Y. Amabila a zis sa incerce sa ajute persoana repectiva si ca spera ca nu m-a deranjat prea tare.
-Nu-i nici un deranj, zic cred ca D-vs ati fost mai deranjata decat mine… drept care i dau numarul meu de telefon spre a-l transmite avocatului misterios pentru detalii, nelamuriri.
Scriu numarul pe o cartela de metrou…deh mi-am terminat cartile de vizita… apoi precaut o intreb daca descifreaza scrisul.
Ea jignita:
-Tinere dupa 5 ani de facultate si zeci de ani in presa cred ca pot citi un numar de telefon si-un nume.
Eu dornic de explicatiii dar totusi iritat:
-Dar ce conteaza doamna ce ati lucrat…doar ca am un scris ilizibil…scriu ca un doctor…
-Sunteti Doctor spuneti…?
-Nuuu…doar scrisu`…
-N-oi fi eu Champollion dar cred ca ma descurc…seara buna.
Ce figura…
Azi dimineata pe la 7 si ceva  cand eram setat sa dorm…da setat dupa ora din Sidney…cioc cioc …discret in usa. Deschid iar imbracat in mare parte doar cu usa si dau dimineata fanei de hieroglife. Iar se scuza. Spune ca a ales sa nu comunice numarul meu persoanei necunoscute pentru ca i se parea dubioasa. Si ca si-a sunat o cunostinta in politie si asa a fost sfatuita. Si ca-si cere scuze inca o data pentru deranj. Eu o intreb daca sta in bloc si cum de nu-l cunoaste ea pe fostul propietar. Ea a zis ca nu stie nici cine sta langa ea de 30 de ani. Atunci mi-am zis ca trebuie sa fac ceva… pentru ca nu vreau sa ajung ca ea si sa nu-mi cunosc vecinii timp de decenii. O rog sa ma scuze… ma imbrac mai decent si o poftesc inauntru. Facem cunostinta formal si galant îi sarut mana intinsa. E un gest foarte elegant si de o frumusete aparte pacat ca pare atat de retro acum, sau cel putin nu-l mai vad uzitat asa des, dar nu m-am simtit aiurea.
O poftesc in sufragerie. Desi nu mai sunt mandru de aspectul caminului meu, raman mereu placut surprins sa aud laude si complimente ca-i frumos. Intreaba daca deranjeaza pe cineva, si o linistesc ca locuiesc singur.
Vorbim. Adriana cum ma roaga sa-i spun e directa si pare destul de increzuta. E iscoditoare. Dintr-o privire inventariaza biblioteca si-mi spune ce facultate am terminat.

-Intradevar zic uimit…intradevar da…asta am terminat…cum v-ati dat seama?
-Din felul in care te exprimi …incearca ea sa minta…
- Nu... ati vazut cartile din biblioteca…incerc eu sa o descos..asa ati ghicit...
-Nuuu minte ea defensiv….
-Imi pare rau nu va cred. Mi-ati spus ca aveti pile la politie..poate ati sunat acolo..si ati aflat ceva…
Ea…
-Baiatule eu am pile si la militie si la securitate….
-Va rog adevarul
-Ok…am intrebat-o pe administratora ce stie de tine…
-Aha…stiam eu…

Apoi..entuziast de oaspete si bucuros ca accepta singura tratatie disponibila- cafeaua servita in canile al mai bune cele albastre de oxford incepem sa legam conversatii atat de placute si captivante. Maddam Adriana a lucrat ca jurnalista si in radio. A intalnit atatia oameni importanti carora le-a luat interviuri. Mi-a inceput sa povesteasca despre fiecare in parte.Henry Coanda. Brava mandra de anii ei.Ii placea sa ma impresioneze. De la fiecare stia cate ceva. Nu prea am tinut minte toate citatele majoritatea impresionante, pentru ca facea paranteze se apuca de ceva de povestit apoi se intrerupea si nu mai relua. :) Cica lucra la radio si a sunat una la vre-o 2 luni dupa revolutie sa dea dedicatie pentru cei care i-au ucis barbatul. Cica nu se mai suportau si cand raposatu a inceput sa lipseasca nemotivat crestina a inceput sa spere ca a scapat de el. Cand au venit militienii pentru recunoasterea unui cadadavru femeia s-a imbracat plina de speranta si alergat intr-un suflet la morga pe drum rugandu-se sa fie el. Iar acolo de bucurie ca-i el a inceput sa-l pupe. Stiu macabru...daca n-ar fi funny ar fi trist. Am ras atat de tare la povestea asta. Eu prins in conversatia cu ea nu eram un bun ascultator si interveneam dornic de completari, de idei propii. Ahh da…Adriana mi-a zis ca l-ar fi intrebat pe Coanda ce crede despre idee si acesta ar fi spus ca ideea e ca o barca cu mai multi vaslasi cel care are ideea are nevoie de ceialti pentru a o atinge. Apoi mi-a povestit de niste doctori celebrii, apoi de nomenclaturisti de pe timpul lui Nea Nicu, de Marin Preda. De Preda mi-a povestit o gramada. De la el mi-a citat “ nu scuz si nu acuz actiunile nimanui”. De Dinescu. De Hulio Iglesias. De cum revenind din China cu o zi mai devreme isi gaseste sotul cu alta. Si cum in loc sa faca scandal minte ca ar fi sora sotului si cum o invita pe credula la o cafea apoi îi dă si bani de taxi. Am vorbit 5 ore cu ea mai adineauri a plecat. Mi-a dat numarul ei de telefon. E funny ca mi-a dat fixul nu cred ca are mobil. Cred ca mi-am facut un prieten vecin. Mi-a zis ca pot bate la usa ei daca am nevoie de ceva indiferent daca am nevoie de o lamaie sau de bani. Cred ca o sa urmeze niste discutii interesante cu ea. Tare huh?