-Buna dimineata …sunteti ….
-Buna dimineata ..aha.
-Va rog sa ne urmati…Suntem de la Politie.
-Dar … sunt in drum spre liceu.
-Nici o problema. Poate mai ajungeti azi…
Prost mod de a incepe o dimineata, sa fi flancat de doi politisti care te iau din usa ca din oala, habar nu ai ce ti se intampla. Intotdeauna am avut oroare de politisti iar dupa ziua aceea oroarea avea sa se amplifice. Deja grijile mele cum ca sotul/amantul profesoarei de fizica iar a neglijat-o iar dumneaei se va razbuna iar pe noi cu o lucrare de control menita a-i incurca pana si pe cei mai mari admiratori ai lui Einstein&Newton, paleau in fata noii dileme: ce dracu vor astia de la mine? Partea naspa era ca nici nu ma simteam imaculat, de fapt eram patat ca o fata de masa dintr-o braserie de mana a doua. Nu … n-am fost teribilist, nu avem inclinatii spre a face rau, ma straduiam sa stau in banca mea si sa nu atrag atentia…dar… stateam intr-un cartier destul de rau famat si pe langa asta aveam si norocul de a fi prieten/vecin cu tipi ce o ardeau dubios.
Pata destul de mare si atunci recenta era ca intr-o seara eu cel cuminte, in ingenuitatea mea, am hotarat sub influenta zeului Bacchus sa vedem cat de frumos arde un cocktail Molotov aruncat intr-o zona pustie desigur, pentru a nu produce pagube. Alaturi de 2 buni amici atunci, am plecat cu minunatia in mana dar fatalitate, l-am scapat in scara blocului peste un chistoc de tigara pornind un incendiu maricel stins cu pretul bluzei mele de treining si cu cateva arsuri superficiale.
Ma gandeam ca asta e… si ma gandeam ca totusi astea s-ar fi rezolvat cu o pâra din partea domnilor politisti catre tatal meu si cu aplicarea unei pedeapse corporale pe care ocazional mai mi le administra pe atunci.
In fine ajung la sectia de politie, sunt poftit cu curtoazie intr-un birou pustiu si rugat sa astept. Ma asez pe scaunul de lemn ce cu siguranta prinsese si vremurile defunctei militii, si admir peretii decorati cu afise si calendare cu granzii capitalei plus unul cu U Craiova.
Dupa aproximativ douazeci de minute in care tot ma intrebam ce-mi fac colegii, sunt sau nu chinuiti de doamna profesoara, intra domnul sectorist Trandafir cu care ma stiam din vedere. Scena, aspectul dumnealui, decorul si semi-impertinenta mea sunt asa de cliché incat par kitchioase.
Trandafir isi aseaza repede resturile capilare pe chelia lucioasa, aprinde tacticos o tigara si zice:
-Scrie !
- Ce ?
- Tot ! Scrie tot! Nu omite nimic, si nu uita ca noi stim deja tot adevarul.
- Dar nu stiu la ce va referiti…
-Lasa gargara si scrie… eu nu ma grabesc. Tine cont ca vom aprecia sinceritatea si daca spui tot adevarul iti vom acorda indulgenta.
Las o fata de poker, ma uit in ochii cadrului si incerc sa deduc cam ce si-ar dori sa scriu, si ce dracu inseamna "tot". Imi arunca o privire ca si cum se prinde de intentiile mele, imi zambeste arogant mandru de anticipatia lui si de neputinta mea.
-Nu stiu la ce va referiti…Va rog frumos sa-mi spuneti despre ce e vorba, sunt ferm convins ca e o confuzie!
-Confuzie pe dracu…treaba ta… ai tot timpul din lume sa-ti aduci aminte daca nu-ti amintesti, dar eu te sfatuiesc sa spui tot si sa nu mai pierdem timpul.
Domnul Trandafir stinge tigarea si deschide ziarul, desupra biroului sau era un poster cu Rapid, si-si cauta favoritii cu infrigurare printe paginile motolite ale ziarului. Dupa ce a gasit ce cauta se aseaza mai comod in scaun si ma ignora total.
Cineva intra brusc in birou … trece prin spatele meu, saluta sectoristul rapidist, iar eu fac cel mai stupid gest reflex din fata mea… intind mana sa dau si eu noroc cu respectivul.
A fost cea mai crunta si cea mai dureroasa palma primita din viata mea… imi ardea asa tare obrazul de parca fusesem lovit cu un fier de calcat… lacrimi mari si fierbinti s-au grabit sa-mi inunde obrazul.
-Ce faci mah smechere te tii de glume? Cine e asta Trandafire?
Trandafir era vizibil stanjenit si nemultumit de micul incident, s-a ridicat de pe scaun si a interpus ziarul intre colegul iritat si obrazul meu siroind a lacrimi.
M-am gandit mereu ca poate a fost “ a bad cop a good cop thing “ dar cred ca m-am uitat prea mult la filmele americane. Trandafir imi intinde un servetel de bucatarie rosu, la fel de rosu ca obrazul meu si-mi zice cu un ton cald:
-Ce naiba ma baiatule … de ce nu vrei tu sa ne intelegem…
-Va rog – zic cu glas stins – va rog sa-mi spuneti despre ce e vorba.
-Bineee … fie ca tine. Il stii pe X?
-Da.
-Si pe Y?
-Da.
-Si in data de … ai fost cu ei la adresa …?
-Da.
Asta era! Da asta? Pai naspa…
In data respectiva pe la ora 11 suna y si x la usa.
-Hai pe afara.
-Nu vin.. e tarziu.
-Hai fraiere- ca-ti facem cinste.
-Sunteti in bani?
-Ihii ne-a mers bine.
-Ce dracu ati facut?
Prostii rad. Incep sa scoata amandoi teancuri de bani si sa-i numere in fata mea. Atras de biletele de banca pasesc peste prag fascinat si puternic impresionat vizual:
-Ok… hai ca vin.
Ma imbrac repede si ies cu ei spre oras.
Ne oprim intr-o intersectie… cei doi sovaiesc dar in final imi spun:
-Hai cu noi!
-Unde ?? Nu vin… Mi-e frica…
-N-ai de ce.
-Nu vin… ma intorc acasa atunci.
-Atunci stai aici fraiere, asteapta.
Stiam ca au spart ceva…am aflat apoi si ce, si cum... ma rog toate detaliile.
Pai naspa. Complicitate.Tainuire.
Sunt coborat in arest. In fata unui lung coridor cu usi de puscarie e un ghiseu de lemn prin care-mi zambeste un mosulica intr-o tunica de politist.
Perchezitie…scoate cureaua, sireturile si inelele de pe mana. Banii dati de catre mama pentru sandwich sunt predati totodata. Sunt atat de speriat incat tremur convulsiv. Mosulica si cel care m-a adus de sus imi repeta de doua ori fiecare cuvant deoarece imi sesizeaza frica si mi-o respecta. Cel de sus îi spune tunicii sa ma bage la camera 8 .
Pasii facuti pe coridor spre camera 8 au fost ingrozitori. Holul cu vopsea galbena scorojita parea o antecamera a iadului, un purgatoriu stramt care pe masura ce-l strabateam ma nelinistea si mai mult. Cifra 8 de pe usa metalica cu vizeta, parca s-a culcat pe lateral trasformandu-se in semnul infinitului si odata cu asta un infinit de intrebari m-au cotropit: ce e dupa usa? Ce fel de oameni sunt inchisi acolo? Cand voi iesi de pe ea?
Sunt trezit din delirul mental de catre zgomotul produs de inchiderea usii…deja hopa sunt in interior. 16 metri patrati umpluti cu 6 paturi suprapuse populate de 10 oameni care m-au fixat imediat cu privirea.
-Áaaah salut ...
-Noroc koae … intra ce dracu stai acolo- imi zice un tatuat intr-un wifebeater alb, imaculat.
Incerc sa-mi revin, e normal sa fiu speriat dar trebuie sa incetez sa arat ca Bambi. Hai sa incerc macar sa fiu Bocanila.
-Unde pot sa stau?
Whifebeater imi zice:
-Stai coane ca te cazam … dar tre sa faci check in-ul.
Eram tot in faza de Bambi, n-am prins poanta si-am intrebat:
-Ce sa fac??
-Cum iti zice? Pentru ce esti aici?
Nu pot sa scap de Bambi…hai sa fiu Bambi atunci … si imi spun povestea. Starnesc zambete la inceput, apoi pe masura ce dau detalii incep hohotele de ras. Toti ma asculta foarte atenti, si pun intrebari cersind detalii. Dupa ce termin de povestit pe fondul unui amuzament general Whifebeater trage concluzia: deci esti aici ca te-au cinstit 2 ciorditori.
-Phhaa hahahaha Phahahahaha.
Se opresc din ras, Whifebeater vine si ma aseaza pe pat de jos ma ia la subrat pundu-si un brand tatuat si impresionant pe mine.
-Eu sunt Relax, seful de camera. Sa stii ca ai nimerit bine in 8 suntem toti de treaba, eu nu-s jegos, cu toate astea aici exista o ierarhie iar eu sunt in varful ei. Cat timp esti aici asculti de mine si totul va fi bine. Ok? - apoi intinde palma.
Deja`vu-ul palmei de sus m-a facut sa-l las pe Relax cu mana intinsa, apoi sesizand pe fruntea lui o incruntare m-am grabit sa-i intind mana la randu-mi.
Dupa asta, atentia exclusiva asupra mea s-a mai risipit, colegii revenind la activitatile ce le desfasurau inaintea aparitiei mele, si anume intr-un colt se juca sah cu niste piese de plastic extrem de uzate pe o fata de perna desenata ce tinea loc de tabla … in alt colt doi imparteau o revista ... altii stateau tolaniti.
Langa Relax statea un tip, gestica si aspectul sau m-a facut sa-l compare cu un Remora ce inoata pe langa marele rechin Whifebeater. Remora desi se amuzase ascultandu-ma acum parea ca regreta bunul mers al lucrurilor pentru mine si tot îi susotea rechinului ca m-au primit prea calduros si c-ar fi amuzant sa ma chinuie nitel. Relax era absorbit de partida de sah si nu parea dispus sa-l asculte.
Cu toate astea Remora ia initiativa, se ridica din pat si vine in dreptul meu:
-Ia zi fratie… ai mers vreodata cu Bmw-ul?
-Nu.
-Pai ai ocazia acum… Uite volanul Bmw-ului acolo iti dau voie sa faci doua ture prin camera.
Nu inteleg gluma, dar Remora capteaza atentia camerei si din privirile celorlalti descopar volanul: o galeata jegoasa folosita pe post de wc.
Inghit in sec nervos, in camera se lasa o liniste si o tensiune ca intr-un film de Hitchcock.
Caut cu privirea ajutor de la Relax insa acesta ma priveste impasibil si curios ca un copil ce analizaza comportamentul unui cobai speriat intr-un labirint.
Tacerea nu ajuta deloc, dar tac atat de profund incat Remora se enerveaza:
-Daca nu te plimbi cu Bmw-ul iti torn volanul in cap!
Amenintarea ma face sa tresar… ma ridic de pe pat, Remora e cu un cap mai mic ca mine sunt ferm convins ca dintr-un pumn il pun jos, dar la fel de ferm convis sunt ca n-am curajul sa fac asta.
Plec capul si ma indrept spre parcarea Bmw-ului, dar sunt salvat de catre o voce:
-Stai ma jos, nu te lua dupa asta… Bai Relax ce dracu..facem de astea asa aiurea…
Relax incuvinteaza, eu ma asez, Remora se retrage apoi revine la mine si ma bate prieteneste pe umar.
-Te-ai suparat?
-Nooo- incerc eu sa par impacat.
Vocea salvatoare se apropie de mine. Se prezinta. Imi spune ca are un baiat de varsta mea, si ca-i pare rau ca ne intalnim aici. Imi zice ca locul unde stau acum e patul lui dar ca ma va lasa pe mine acolo pentru ca sus e geamul spart si ma va trage curentul.
-Buna dimineata ..aha.
-Va rog sa ne urmati…Suntem de la Politie.
-Dar … sunt in drum spre liceu.
-Nici o problema. Poate mai ajungeti azi…
Prost mod de a incepe o dimineata, sa fi flancat de doi politisti care te iau din usa ca din oala, habar nu ai ce ti se intampla. Intotdeauna am avut oroare de politisti iar dupa ziua aceea oroarea avea sa se amplifice. Deja grijile mele cum ca sotul/amantul profesoarei de fizica iar a neglijat-o iar dumneaei se va razbuna iar pe noi cu o lucrare de control menita a-i incurca pana si pe cei mai mari admiratori ai lui Einstein&Newton, paleau in fata noii dileme: ce dracu vor astia de la mine? Partea naspa era ca nici nu ma simteam imaculat, de fapt eram patat ca o fata de masa dintr-o braserie de mana a doua. Nu … n-am fost teribilist, nu avem inclinatii spre a face rau, ma straduiam sa stau in banca mea si sa nu atrag atentia…dar… stateam intr-un cartier destul de rau famat si pe langa asta aveam si norocul de a fi prieten/vecin cu tipi ce o ardeau dubios.
Pata destul de mare si atunci recenta era ca intr-o seara eu cel cuminte, in ingenuitatea mea, am hotarat sub influenta zeului Bacchus sa vedem cat de frumos arde un cocktail Molotov aruncat intr-o zona pustie desigur, pentru a nu produce pagube. Alaturi de 2 buni amici atunci, am plecat cu minunatia in mana dar fatalitate, l-am scapat in scara blocului peste un chistoc de tigara pornind un incendiu maricel stins cu pretul bluzei mele de treining si cu cateva arsuri superficiale.
Ma gandeam ca asta e… si ma gandeam ca totusi astea s-ar fi rezolvat cu o pâra din partea domnilor politisti catre tatal meu si cu aplicarea unei pedeapse corporale pe care ocazional mai mi le administra pe atunci.
In fine ajung la sectia de politie, sunt poftit cu curtoazie intr-un birou pustiu si rugat sa astept. Ma asez pe scaunul de lemn ce cu siguranta prinsese si vremurile defunctei militii, si admir peretii decorati cu afise si calendare cu granzii capitalei plus unul cu U Craiova.
Dupa aproximativ douazeci de minute in care tot ma intrebam ce-mi fac colegii, sunt sau nu chinuiti de doamna profesoara, intra domnul sectorist Trandafir cu care ma stiam din vedere. Scena, aspectul dumnealui, decorul si semi-impertinenta mea sunt asa de cliché incat par kitchioase.
Trandafir isi aseaza repede resturile capilare pe chelia lucioasa, aprinde tacticos o tigara si zice:
-Scrie !
- Ce ?
- Tot ! Scrie tot! Nu omite nimic, si nu uita ca noi stim deja tot adevarul.
- Dar nu stiu la ce va referiti…
-Lasa gargara si scrie… eu nu ma grabesc. Tine cont ca vom aprecia sinceritatea si daca spui tot adevarul iti vom acorda indulgenta.
Las o fata de poker, ma uit in ochii cadrului si incerc sa deduc cam ce si-ar dori sa scriu, si ce dracu inseamna "tot". Imi arunca o privire ca si cum se prinde de intentiile mele, imi zambeste arogant mandru de anticipatia lui si de neputinta mea.
-Nu stiu la ce va referiti…Va rog frumos sa-mi spuneti despre ce e vorba, sunt ferm convins ca e o confuzie!
-Confuzie pe dracu…treaba ta… ai tot timpul din lume sa-ti aduci aminte daca nu-ti amintesti, dar eu te sfatuiesc sa spui tot si sa nu mai pierdem timpul.
Domnul Trandafir stinge tigarea si deschide ziarul, desupra biroului sau era un poster cu Rapid, si-si cauta favoritii cu infrigurare printe paginile motolite ale ziarului. Dupa ce a gasit ce cauta se aseaza mai comod in scaun si ma ignora total.
Cineva intra brusc in birou … trece prin spatele meu, saluta sectoristul rapidist, iar eu fac cel mai stupid gest reflex din fata mea… intind mana sa dau si eu noroc cu respectivul.
A fost cea mai crunta si cea mai dureroasa palma primita din viata mea… imi ardea asa tare obrazul de parca fusesem lovit cu un fier de calcat… lacrimi mari si fierbinti s-au grabit sa-mi inunde obrazul.
-Ce faci mah smechere te tii de glume? Cine e asta Trandafire?
Trandafir era vizibil stanjenit si nemultumit de micul incident, s-a ridicat de pe scaun si a interpus ziarul intre colegul iritat si obrazul meu siroind a lacrimi.
M-am gandit mereu ca poate a fost “ a bad cop a good cop thing “ dar cred ca m-am uitat prea mult la filmele americane. Trandafir imi intinde un servetel de bucatarie rosu, la fel de rosu ca obrazul meu si-mi zice cu un ton cald:
-Ce naiba ma baiatule … de ce nu vrei tu sa ne intelegem…
-Va rog – zic cu glas stins – va rog sa-mi spuneti despre ce e vorba.
-Bineee … fie ca tine. Il stii pe X?
-Da.
-Si pe Y?
-Da.
-Si in data de … ai fost cu ei la adresa …?
-Da.
Asta era! Da asta? Pai naspa…
In data respectiva pe la ora 11 suna y si x la usa.
-Hai pe afara.
-Nu vin.. e tarziu.
-Hai fraiere- ca-ti facem cinste.
-Sunteti in bani?
-Ihii ne-a mers bine.
-Ce dracu ati facut?
Prostii rad. Incep sa scoata amandoi teancuri de bani si sa-i numere in fata mea. Atras de biletele de banca pasesc peste prag fascinat si puternic impresionat vizual:
-Ok… hai ca vin.
Ma imbrac repede si ies cu ei spre oras.
Ne oprim intr-o intersectie… cei doi sovaiesc dar in final imi spun:
-Hai cu noi!
-Unde ?? Nu vin… Mi-e frica…
-N-ai de ce.
-Nu vin… ma intorc acasa atunci.
-Atunci stai aici fraiere, asteapta.
Stiam ca au spart ceva…am aflat apoi si ce, si cum... ma rog toate detaliile.
Pai naspa. Complicitate.Tainuire.
Sunt coborat in arest. In fata unui lung coridor cu usi de puscarie e un ghiseu de lemn prin care-mi zambeste un mosulica intr-o tunica de politist.
Perchezitie…scoate cureaua, sireturile si inelele de pe mana. Banii dati de catre mama pentru sandwich sunt predati totodata. Sunt atat de speriat incat tremur convulsiv. Mosulica si cel care m-a adus de sus imi repeta de doua ori fiecare cuvant deoarece imi sesizeaza frica si mi-o respecta. Cel de sus îi spune tunicii sa ma bage la camera 8 .
Pasii facuti pe coridor spre camera 8 au fost ingrozitori. Holul cu vopsea galbena scorojita parea o antecamera a iadului, un purgatoriu stramt care pe masura ce-l strabateam ma nelinistea si mai mult. Cifra 8 de pe usa metalica cu vizeta, parca s-a culcat pe lateral trasformandu-se in semnul infinitului si odata cu asta un infinit de intrebari m-au cotropit: ce e dupa usa? Ce fel de oameni sunt inchisi acolo? Cand voi iesi de pe ea?
Sunt trezit din delirul mental de catre zgomotul produs de inchiderea usii…deja hopa sunt in interior. 16 metri patrati umpluti cu 6 paturi suprapuse populate de 10 oameni care m-au fixat imediat cu privirea.
-Áaaah salut ...
-Noroc koae … intra ce dracu stai acolo- imi zice un tatuat intr-un wifebeater alb, imaculat.
Incerc sa-mi revin, e normal sa fiu speriat dar trebuie sa incetez sa arat ca Bambi. Hai sa incerc macar sa fiu Bocanila.
-Unde pot sa stau?
Whifebeater imi zice:
-Stai coane ca te cazam … dar tre sa faci check in-ul.
Eram tot in faza de Bambi, n-am prins poanta si-am intrebat:
-Ce sa fac??
-Cum iti zice? Pentru ce esti aici?
Nu pot sa scap de Bambi…hai sa fiu Bambi atunci … si imi spun povestea. Starnesc zambete la inceput, apoi pe masura ce dau detalii incep hohotele de ras. Toti ma asculta foarte atenti, si pun intrebari cersind detalii. Dupa ce termin de povestit pe fondul unui amuzament general Whifebeater trage concluzia: deci esti aici ca te-au cinstit 2 ciorditori.
-Phhaa hahahaha Phahahahaha.
Se opresc din ras, Whifebeater vine si ma aseaza pe pat de jos ma ia la subrat pundu-si un brand tatuat si impresionant pe mine.
-Eu sunt Relax, seful de camera. Sa stii ca ai nimerit bine in 8 suntem toti de treaba, eu nu-s jegos, cu toate astea aici exista o ierarhie iar eu sunt in varful ei. Cat timp esti aici asculti de mine si totul va fi bine. Ok? - apoi intinde palma.
Deja`vu-ul palmei de sus m-a facut sa-l las pe Relax cu mana intinsa, apoi sesizand pe fruntea lui o incruntare m-am grabit sa-i intind mana la randu-mi.
Dupa asta, atentia exclusiva asupra mea s-a mai risipit, colegii revenind la activitatile ce le desfasurau inaintea aparitiei mele, si anume intr-un colt se juca sah cu niste piese de plastic extrem de uzate pe o fata de perna desenata ce tinea loc de tabla … in alt colt doi imparteau o revista ... altii stateau tolaniti.
Langa Relax statea un tip, gestica si aspectul sau m-a facut sa-l compare cu un Remora ce inoata pe langa marele rechin Whifebeater. Remora desi se amuzase ascultandu-ma acum parea ca regreta bunul mers al lucrurilor pentru mine si tot îi susotea rechinului ca m-au primit prea calduros si c-ar fi amuzant sa ma chinuie nitel. Relax era absorbit de partida de sah si nu parea dispus sa-l asculte.
Cu toate astea Remora ia initiativa, se ridica din pat si vine in dreptul meu:
-Ia zi fratie… ai mers vreodata cu Bmw-ul?
-Nu.
-Pai ai ocazia acum… Uite volanul Bmw-ului acolo iti dau voie sa faci doua ture prin camera.
Nu inteleg gluma, dar Remora capteaza atentia camerei si din privirile celorlalti descopar volanul: o galeata jegoasa folosita pe post de wc.
Inghit in sec nervos, in camera se lasa o liniste si o tensiune ca intr-un film de Hitchcock.
Caut cu privirea ajutor de la Relax insa acesta ma priveste impasibil si curios ca un copil ce analizaza comportamentul unui cobai speriat intr-un labirint.
Tacerea nu ajuta deloc, dar tac atat de profund incat Remora se enerveaza:
-Daca nu te plimbi cu Bmw-ul iti torn volanul in cap!
Amenintarea ma face sa tresar… ma ridic de pe pat, Remora e cu un cap mai mic ca mine sunt ferm convins ca dintr-un pumn il pun jos, dar la fel de ferm convis sunt ca n-am curajul sa fac asta.
Plec capul si ma indrept spre parcarea Bmw-ului, dar sunt salvat de catre o voce:
-Stai ma jos, nu te lua dupa asta… Bai Relax ce dracu..facem de astea asa aiurea…
Relax incuvinteaza, eu ma asez, Remora se retrage apoi revine la mine si ma bate prieteneste pe umar.
-Te-ai suparat?
-Nooo- incerc eu sa par impacat.
Vocea salvatoare se apropie de mine. Se prezinta. Imi spune ca are un baiat de varsta mea, si ca-i pare rau ca ne intalnim aici. Imi zice ca locul unde stau acum e patul lui dar ca ma va lasa pe mine acolo pentru ca sus e geamul spart si ma va trage curentul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu