Dupa asa o zi, somnul din noaptea aceea in patul metalic, pe o saltea jegoasa ce fuse confidenta atator povesti si martora la atatea suspine, a fost incredibil de profund, linistitor. Mi-am dat acul stressometrului peste cap, s-a confirmat arhicunoscutul “ce nu te omoara te intareste”, aici incluzand desigur si femeile apoi dupa asa o zi, am avut parte de un somn ca la mama-n brate.
Visele mele sunt stereotipice: threesome-uri cu gemene, caderi in gol de la distante gargantuelice gen cazaturile coiotului din RoadRunner, decapotabile adevarate nu doar “volanuri” de bmw, cafteli cu boxeri profesionisti, categoria supergrea, iepuri de primavara a`la Alice W, ma rog a facut Robbie Williams un videoclip despre visele mele.
In noaptea aia am visat altceva, era ca o recapitulare al vietii mele … de la primele amintiri perceptibile sub nucul bunicilor mei, cu primii pasi la scoala, cu poza facuta in clasa I ..poza in bluza pepit sub calda privire aruncata din tablou a tovarasului suprem… cu joaca inexplicabil si ireversibil de placuta de pe maidan cu toti tiganusii din Tei, pana la cadre mai recente … cu prima dragoste si prima deceptie desprinsa din ea, aniversari, petreceri de neuitat, capturi de peste, rasarituri si apusuri privite de pe plaja marii.
Apoi mama in bratele in careia dormeam incepe sa ma zgaltie sa-mi vorbeasca rastit. Ii zambesc si ma alint si o rog sa ma lase sa dorm. Sunt zgaltit in continuare atat de puternic si de brutal incat realizez ca de mine tragea un gardian tare nervos, ca sta de clipe bune sa ma trezeasca. Ma ridic brusc si buimac insa ametit inca de profunzimea somnului ma impiedic si cad peste ucigatorul de vise busindu-l de perete. Acesta uluit isi da chipiul jos din cap, il aseaza pe un pat deja eliberat si tacticos incepe sa-si desfaca ceasul de la mana pentru a nu-l strica in timp ce ma loveste.
Iar privirea de Bambi in bataia pustii… dar Relax se interpune intre noi, iar Vocea Prietenoasa îi intinde chipiul politistului temnicer rugandu-l sa ma lase ca-s mic, ca nu stiu.
Dupa ce suntem numarati, nu carecumva sa fim mai multi sau mai rau, mai putini, suntem poftiti catre dusuri. Toti cei din camera #8 mai putin eu, aveau periute de dinti si paste de firma, fiecare cu brandul lui favorit. Am zambit ironic atunci cand am remarcat ca se spalau pe dinti atat de meticulos si profesionist incat daca-i filmai atunci iesea cel mai tare&profesionist film menit sa promoveze igiena orala. Gardianul facea glumite, ba ca ne-am supt-o laolalta toata noaptea, sau de ce dracu ne spalam pe dinti daca tot nu avem intalnire in ziua respectiva, libertatea n-o pupam. Imi venea sa-i replic: de ce-ti lingi ceasul..tic tac freshness?
Eu m-am rezumat la spalat pe gat si pe la subrat, era februarie, apa rece ca dracu.
Intorsi in camera Relax imi zice ca daca sunt un om bun azi vor/vom primi mancare buna de pranz, daca sunt un jegos vor/vom servi spaghete cu sos- cel mai naspa fel de mancare acolo. Cica dupa ce mancai spaghetele respective ele iti ramaneau drepte-n stomac, tapene in burta si nu puteai sa faci nimic toata ziua. Indiferent de sufletul meu, micul dejun era acelasi: 3 felii de paine, putin unt , magiun sau marmelada , 4 biscuiti, ceai.
Dupa masa in asteptarea brunch-ului la tigara m-au pus iar pe scena, sa le povestesc orice de afara, plecand de la ce melodii au mai iesit, ce muzica imi place, la spus bancuri sau povestit despre fete.
Nu s-au saturat, puteam sa le zic si cotele apelor Dunarii, ascultau atat de atent precum elevii cei mai silitori profesorul preferat. Mi-au dat din tigarile lor numai sa nu ma opresc.
La pranz mi s-a confirmat inca o data ca am cel mai bun suflet, si am mancat alaturi de ei cea mai delicioasa fasole cu costita ever!
Visele mele sunt stereotipice: threesome-uri cu gemene, caderi in gol de la distante gargantuelice gen cazaturile coiotului din RoadRunner, decapotabile adevarate nu doar “volanuri” de bmw, cafteli cu boxeri profesionisti, categoria supergrea, iepuri de primavara a`la Alice W, ma rog a facut Robbie Williams un videoclip despre visele mele.
In noaptea aia am visat altceva, era ca o recapitulare al vietii mele … de la primele amintiri perceptibile sub nucul bunicilor mei, cu primii pasi la scoala, cu poza facuta in clasa I ..poza in bluza pepit sub calda privire aruncata din tablou a tovarasului suprem… cu joaca inexplicabil si ireversibil de placuta de pe maidan cu toti tiganusii din Tei, pana la cadre mai recente … cu prima dragoste si prima deceptie desprinsa din ea, aniversari, petreceri de neuitat, capturi de peste, rasarituri si apusuri privite de pe plaja marii.
Apoi mama in bratele in careia dormeam incepe sa ma zgaltie sa-mi vorbeasca rastit. Ii zambesc si ma alint si o rog sa ma lase sa dorm. Sunt zgaltit in continuare atat de puternic si de brutal incat realizez ca de mine tragea un gardian tare nervos, ca sta de clipe bune sa ma trezeasca. Ma ridic brusc si buimac insa ametit inca de profunzimea somnului ma impiedic si cad peste ucigatorul de vise busindu-l de perete. Acesta uluit isi da chipiul jos din cap, il aseaza pe un pat deja eliberat si tacticos incepe sa-si desfaca ceasul de la mana pentru a nu-l strica in timp ce ma loveste.
Iar privirea de Bambi in bataia pustii… dar Relax se interpune intre noi, iar Vocea Prietenoasa îi intinde chipiul politistului temnicer rugandu-l sa ma lase ca-s mic, ca nu stiu.
Dupa ce suntem numarati, nu carecumva sa fim mai multi sau mai rau, mai putini, suntem poftiti catre dusuri. Toti cei din camera #8 mai putin eu, aveau periute de dinti si paste de firma, fiecare cu brandul lui favorit. Am zambit ironic atunci cand am remarcat ca se spalau pe dinti atat de meticulos si profesionist incat daca-i filmai atunci iesea cel mai tare&profesionist film menit sa promoveze igiena orala. Gardianul facea glumite, ba ca ne-am supt-o laolalta toata noaptea, sau de ce dracu ne spalam pe dinti daca tot nu avem intalnire in ziua respectiva, libertatea n-o pupam. Imi venea sa-i replic: de ce-ti lingi ceasul..tic tac freshness?
Eu m-am rezumat la spalat pe gat si pe la subrat, era februarie, apa rece ca dracu.
Intorsi in camera Relax imi zice ca daca sunt un om bun azi vor/vom primi mancare buna de pranz, daca sunt un jegos vor/vom servi spaghete cu sos- cel mai naspa fel de mancare acolo. Cica dupa ce mancai spaghetele respective ele iti ramaneau drepte-n stomac, tapene in burta si nu puteai sa faci nimic toata ziua. Indiferent de sufletul meu, micul dejun era acelasi: 3 felii de paine, putin unt , magiun sau marmelada , 4 biscuiti, ceai.
Dupa masa in asteptarea brunch-ului la tigara m-au pus iar pe scena, sa le povestesc orice de afara, plecand de la ce melodii au mai iesit, ce muzica imi place, la spus bancuri sau povestit despre fete.
Nu s-au saturat, puteam sa le zic si cotele apelor Dunarii, ascultau atat de atent precum elevii cei mai silitori profesorul preferat. Mi-au dat din tigarile lor numai sa nu ma opresc.
La pranz mi s-a confirmat inca o data ca am cel mai bun suflet, si am mancat alaturi de ei cea mai delicioasa fasole cu costita ever!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu