Citind Rusoaica de Gib I Mihaescu am regasit in cautarile personajului principal, si framantarile mele asupra idealului feminin, fata mea cum o denumesc in gandurile ce-mi prefateaza agitatele nopti de (ne)somn in singuratate.
Asa cum Ragaiac, eroul cartii, strajer la granita cu stepa ruseasca astepta din orient fericirea intrupata-n femeie asa ma vad pe mine granicer, la hotarul meu sentimental, pregatit sa arestez si sa incarcerez fata mea. Ragaiac nu ştie, cum nici eu nu stiu, cum arata. Nu am decat un portret robot rudimentar incropit de mine si daca la el Rusoaica e plasmuita din eroinele celebre din literatura, eu avand mai multe surse de inspiratie mi-am creat un puzzle prea mare si prea complex pentru a fi reconstituit in intregime.
Nu are varsta... nu are trecut amoros si are o tabula partial completata.
Fata mea e o persoana vesela care se hraneste hulpav cu starea mea ursuza incat ma obliga sa-i dau ca desert veselie la randu-mi. Imi vorbeste calm si dragastos ca si cum ar recita o litanie, dar cand o supar tuna si pot vedea fulgere in ochii ei.
Ochii ei...ce-mi par verzi, dar pot fi caprui sunt emotivi a` la Sandi Bell, pacatosi ca ai Monicai Belluci sau tristi ca ai Maiei Morgenstern...subliniati de sprancene alungite de sub care imi arunca priviri filtrate de gene lungi si intoarse.
Incadrata de linii drepte gura ei e bogata cu buze rasfrante instiga sarutul sub un nas indescritibil si care prin nari diafane-i alimenteaza suspine.
Sub chipul atat de neclar foarte bine-i vizualizez gatul trufas de girafa cu clavicule subtiri ca niste capriori plapanzi la baza unui turn prea inalt. La stanga si la dreapta turnului pot vedea umeri de marmura ce pot fanda agresiv mimand nesupunerea.
Coaste subtiri precum coardele unui intrument ce la atingere fac sa tresalte sani impertinenti si contrastanti prin forma rotunda cu piedestalul lor, cu sfarcuri hipnotice din care iti vine sa tragi ca din tigara, din care daca nu sugi parca nu poti respira.
La jumatatea celor 1.70 ai fetei mele ce-mi ofera cel mai bun unghi de admiratie, precum si cea mai imbratisabila statura, strang un mijloc fragil cu un abdomen prelung, cu un buric sarutabil si discret, ca o piatra de hotar ce-mi sopteste numai mie drumul si parola catre taramuri de la miazazi acolo unde admir si gust nuante de roz si cafeniu.
Nu-i pot vedea parul, desi bravez mereu cu afinitatea mea catre roscate, dar il vad destul de lung si taiat drept la spate ca o cortina ce se ridica lasand pe scena un posterior impresionant prin forme si nu prin dimensiuni...o intorc si cobor...pe picioare ca ale lui Betty Boop cu genunchi delicati cu rotule rebele usor iesite-n in afara, ce se subtiaza ridicol pana la glezne delicate viitoare prizoniere in strangeri posesive. Fata mea calca mandru pe talpi galbene si are degetele la picioare subtiri si razlete unite doar in saruturi de buzele mele.
Asa cum Ragaiac, eroul cartii, strajer la granita cu stepa ruseasca astepta din orient fericirea intrupata-n femeie asa ma vad pe mine granicer, la hotarul meu sentimental, pregatit sa arestez si sa incarcerez fata mea. Ragaiac nu ştie, cum nici eu nu stiu, cum arata. Nu am decat un portret robot rudimentar incropit de mine si daca la el Rusoaica e plasmuita din eroinele celebre din literatura, eu avand mai multe surse de inspiratie mi-am creat un puzzle prea mare si prea complex pentru a fi reconstituit in intregime.
Nu are varsta... nu are trecut amoros si are o tabula partial completata.
Fata mea e o persoana vesela care se hraneste hulpav cu starea mea ursuza incat ma obliga sa-i dau ca desert veselie la randu-mi. Imi vorbeste calm si dragastos ca si cum ar recita o litanie, dar cand o supar tuna si pot vedea fulgere in ochii ei.
Ochii ei...ce-mi par verzi, dar pot fi caprui sunt emotivi a` la Sandi Bell, pacatosi ca ai Monicai Belluci sau tristi ca ai Maiei Morgenstern...subliniati de sprancene alungite de sub care imi arunca priviri filtrate de gene lungi si intoarse.
Incadrata de linii drepte gura ei e bogata cu buze rasfrante instiga sarutul sub un nas indescritibil si care prin nari diafane-i alimenteaza suspine.
Sub chipul atat de neclar foarte bine-i vizualizez gatul trufas de girafa cu clavicule subtiri ca niste capriori plapanzi la baza unui turn prea inalt. La stanga si la dreapta turnului pot vedea umeri de marmura ce pot fanda agresiv mimand nesupunerea.
Coaste subtiri precum coardele unui intrument ce la atingere fac sa tresalte sani impertinenti si contrastanti prin forma rotunda cu piedestalul lor, cu sfarcuri hipnotice din care iti vine sa tragi ca din tigara, din care daca nu sugi parca nu poti respira.
La jumatatea celor 1.70 ai fetei mele ce-mi ofera cel mai bun unghi de admiratie, precum si cea mai imbratisabila statura, strang un mijloc fragil cu un abdomen prelung, cu un buric sarutabil si discret, ca o piatra de hotar ce-mi sopteste numai mie drumul si parola catre taramuri de la miazazi acolo unde admir si gust nuante de roz si cafeniu.
Nu-i pot vedea parul, desi bravez mereu cu afinitatea mea catre roscate, dar il vad destul de lung si taiat drept la spate ca o cortina ce se ridica lasand pe scena un posterior impresionant prin forme si nu prin dimensiuni...o intorc si cobor...pe picioare ca ale lui Betty Boop cu genunchi delicati cu rotule rebele usor iesite-n in afara, ce se subtiaza ridicol pana la glezne delicate viitoare prizoniere in strangeri posesive. Fata mea calca mandru pe talpi galbene si are degetele la picioare subtiri si razlete unite doar in saruturi de buzele mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu