vineri

happy happy joy joy... sau uite ca merge, nu l-am stricat

Ma bucur atunci cand cineva prinde tramvaiul, metroul, trenul in ultima clipa si nu are parte de usi inchise in fata si de peisajul dezolant al refugiului, peronului, sau al garii...pustii, fara poezie.

Asta c-am fost ieri in gara, si ca pe drum am admirat fuga nebuna a unei tinere spre tramvai, eu fiind in masina la stop. Si-am pariat in minte pe ea ca o sa-l prinda, si-am avut emotii pentru ea, ba chiar mi-am zis ca daca nu-l prinde o s-o iau in masina pana la prima si cu ajutorule meu tot il va prinde in final. Dar a fugit atat de frumos si chiar eficace incat tramvaiul s-a lasat prins. Tram-vai. Alas. Mi-a fost calul de fuga inca din copilararie. 16 din periferie-n centru. Fabrica de glucoza sau Intercontinental? Ce vrei sa vezi azi...alege-ti.

Fratii mai mari, din gari, ai tram-vai `ului  ma purtau mult mai departe. O data sau de doua ori pe an alegeam sa vad alte meleaguri: la bunici, apoi marea sau muntele. Noaptea de mers pe tren era basmica, ma tinea treaz fara sa ma oboseasca era preludiul perfect, aperitivul aventurilor din care urmam sa ma infrupt. Glasul rotilor de tren ( hai dinamo ) imi canta uvertura piesei pe care urmam sa dansez, sa visez apoi sa revin acasa.

Apropo de muzica, o s-o dau din vals in tango si din cola-n sprite. Am mai avut un motiv de bucurie destul de retinut si totusi izbavitor ca un orgasm dupa un post prea lung... m-am bucurat c-am putut privi in urma fara mânie la un moment dat cand drumul mi s-a intretaiat, intersectat cu cineva drag...atat acum cat si atunci. A fost putin zic acum, atunci am zis ca-i suficient... brusc si injust zic acum, atunci imi ziceam ca-i firesc ca orice lucru omenesc menit sa moara pentru a fi frumos. Da probabil puteam sa ne unim pe aceleasi drum spre gara noastra mica sau macar sa mergem mai mult, impreuna. Dar ne-a fost dat s-o cotim diferit, la masa ruletei cu macazuri am pariat aiurea pe rosul damei de pica.
Caut sa nu-mi fie necaz pentru ca vorba amicului de la care am furat poza, "what if" nu exista.

2 comentarii:

  1. Superba imaginea! Parafarzand un vers pe care-l fredonam in tinerete, as zice ca "Drumurile noastre toate/Sunt cam intortocheate".
    Si, in plus, multumesc pentru vot!
    http://damafaracamelii.blogspot.com/2011/04/acum-spun-si-eu-cherchez-la-femme.html

    RăspundețiȘtergere