Întind in van spre tine mainile ce-ti placeau si gandurile ce usor te seduceau, nu te gasesc...si ma pierd in amintiri placut de chinuitoare. Te caut revenind la locul crimei ce-i drept si am cazier sentimental, si sunt inarmat sau inzestrat cu ce-ti poate face tie rau.
Şi ai motive să crezi ca-ti sunt acum strain, si îţi feresti privirea sa ma vezi ca am ramas acelasi nebun.
Ţi-ai mutat imaginea mea intr-un sertar pe care nu vrei sa-l deschizi acum, ti-ai inrămat altceva si-ti place ca-i al tau si-ti sade bine. Şi razi cu rasul tau, si poate iubesti cu sufletul tau, şi îţi e soare pe cer iar eu mi-s nor. Te chem tampit sub umbra mea, si sunt absurd, inoportun, acelasi nebun... sa te imbrac in stropii ploii mele, sa te ud cum iti placea, sa te inund de mine. Şi nu caut sa ma folosesc de asta, dar vai nu pot sa ma ignor cand tanjesc dupa tine si de carnea ta mi-e dor, de capul meu in poala ta, de mana ta in mana mea, de pielea ta sub buza mea...si daca as sti ca fara astea îţi rămân doar un nimic, da m-as folosi si sper rautacios sa fi ramas eu cel mai frumos.
Te caut, te vreau te doresc. Imi vine sa-ti spun te iubesc.
:) cum sa nu fie adevarata povestea asta?
RăspundețiȘtergere