precum amicul ion susai

Mi-am luat o leapşă de la Evergrinch.
Prima leapşă: ce visam să devin când o să cresc mare?
Nu stiu dacă se refuză sau dacă poti spune piua.
Dar bucuros-i dau curs.  Ce sa spun...spre rusinea mea nu-mi doream sa fiu nimic. Si-am pastrat feelingu. Nici amu nu vreau sa ma fac nimic, nu sunt nimic, imi e putin rusine dar imi trece relativ repede.

Ma jucam de-a detectivu. Aveam un ham de piele cu toc de pistol in care tineam mandru o replica de revolver Beretta. Aveam chiar si nume fictiv de detectiv: Jack Pionti. Dar nu-mi doream sa ma fac unu. Nu stiu de ce, poate constietizam pericolul, si-mi parea cool sa ma joc de`a justitiarul dar nu mi-as fi riscat viata sa-i prind pe bad guys.
Pompier? Nu. Nu aveam nici o placere sa ma lupt cu focul. Ba dinpotriva imi placea sa provoc. Incendiam diverese, de la mingi de ping-pong la capite de fân. Plus ca nu stiu de ce-i asimilam cu roşu. Nu-mi place roşu. Nici la maşini cu atat mai putin la haine. Plus ca nu-mi place, sau mai bine zis ca am o problema cu autoritatea. Atat ca politist, pompier, militar imi dadeam seama ca la un moment dat tre` sa iau pozitia de drepţi in faţa unui superior iar chestia asta imi displacea.
Sa fi stiut atunci ca-s sex iconuri...poate. Eram fascinat de mic de sexul opus.
Medic? Nu. Mi se face rau atunci cand vad sange.
Cand eram intrebat totusi de adulti ce vreau sa devin raspundeam ironic: "mâncărist" ; "Bucătar?" ; "Nuu... mâncărist, eu o să mănânc ce prepară bucătarul". Dealtfel ma mai necajeste tata cu apelativul asta.
Imi pare rau ca se transforma in: ce NU visam sa devin când o sa cresc mare... Poate o sa mai cresc.
Ah..desi nu mai eram chiar copil, imi doream intro vreme sa ma fac actor. Si sa filmez scene in care sarut necunoscute.