Dă Doamne srl

  Am fost crescut de mic, de către bunici la ţară cu Înger-îngeraşul meu, cu Tatăl Nostru dimineaţa şi seara, cruciuliţe după masă, cu post, cu tradiţii. Apoi am început să fiu mai laic. Aşa mai mult de lene, păcatul meu original. Mergându-mi prost şi foarte prost m-am găndit că L-am mâniat eu pe Bărbosu de-mi dă mai mult pe dos. Şi ca să parafrazez un citat din Dragoste in vremea holerei, n-am început să cred mai mult ci am început să mă tem mai mult.

  Am mai zis că obişnuiam să merg la biserică, marţea la Sf Anton...cum care Anton? Mă rog fără glumă, nouă marţi la rând cu acatist, cu sufletu-mi căt pot de curat, la rând cu toţi credincioşii, rugăndu-mă pentru două chestii. Cică după nouă săptămâni se face, se rezolvă. Mergeam cu o prietenă, care vrea să se mărite. I-am zis să încerce şi cu o garderobă mai nouă, mai provocatoare, desuuri, port jartier, ciorapi plasă, na ce inside tips m-am priceput să-i dau. A zis ea un mda, nu ştiu sigur dacă m-a auzit că-i ticăie ceasul biologic tare-tare. După ritualul de nouă săptămâni draci..ahh pardon Sfinţi care ne papă pân la Dumnezeu. Ne simţeam noi mai curaţi, mai spălaţi de păcate dar ea era departe de pirostrii iar eu departe de ce cerusem.

  Mă aşteptam ca in ultima marţi pe drumul spre casă sa fie gata ce-am cerut. Nu mi s-a părut că mi-a mers mai bine şi eram puţin dezamăgit, tipic pentru mine eu sunt un veşnic nemulţumit. Eu dacă aş prinde peştisorul de aur, prima dorinţa, vreau: jantele de la logan cromate cu aur...apoi dezamăgit i-aş spune " ce plm faci mă...ăsta e aur turcesc". Da cam aşa sunt eu.

Mi-a zis nemăritata: mă ce vrei, că uite pe lânga ce-mi doream, eu m-am mai rugat şi pentru frati-miu si uite s-a angajat la coca-cola şi-i merge bine, tu te-ai rugat pentru două chestii şi una e pe aproape. Straşnic.

  A stat sor-mea la o coadă la nu ştiu ce icoană facătoare de minuni de dimineaţa până seara. Pe ultimii zeci de metri, la propiu, am adus-o şi pe mama cu maşina să intre în faţă că i-a ţinut aia mică rând. Hai mamă şi tu. Nu pot mamă, îmi e ruşine au stat oameni bolnavi, amărâţi la coadă vin şi eu să mă isinuez la final. Babele de pe acolo: intră maică şi tu, nu-ţi fie ruşine e icoană făcătoare de minuni.  Atunci am avut o epifanie ca-n Pulp fiction. Stai mă că mie nu-mi trebuie nici o minune, nu omori muştele cu tunu`. Doar mă închin, Doamne ajută şi merg mai departe.

   Acum nemăritata a inceput o nouă rundă de pelerinaj marţial. Eu mi-s chill acum. Ca Nea Imi: nu vă faceţi iluzii să nu aveţi deziluzii. Merg cu ea şi îi ţin rând la coadă, mă rog şi eu, aprind o lumânare dar nu mă mai agit. Mă uit pe acolo la femei, şi cred că-s multe de astea de se roagă de cununii. Că-s atrăgătoare, aranjate tare, parfumate, îmbrăcate frumos, tinerele... de zici că se duc la întâlnire apoi şi întâi opresc la Biserică să le meargă bine. Că şi hoţu` zice Dă Doamne cand se duce la furat. În post demult şi înconjurat de creştine sexy parcă-mi vine şi mie să cer una. Nu Doamne nu să trăiesc în păcat, dacă-i bună n-oi fi prost să nu o iau.

 Faza tare: marţea asta nemăritata vine cu o amică, frumuşică foc. Se codea ea ce să scrie cum să scrie in acatist, în dificultate la un moment mă intreabă ele pe mine:

 - Zi mă cum să scrie..

- Păi ce vrea..?

- Să cunoască un băiat.

- Cum ziceai că te cheamă, câţi ani ai?