duminică

când a stat timpul

 Am fugit de ploaie si ne-am adăpostit acolo în fânar şi chicoteai când te-am aruncat în fân, prizonieră în îmbrăţişarea mea nebunească. Te iubesc îţi spuneam dezbrăcându-te grăbit de haine, sub ploaia mea de săruturi, pătimaşe ca şi cum ar fi fost ultimile. Da te iubesc îţi spuneam şi te priveam c-o poftă ca şi cum te vedeam goală întâia oară.
 Picături de ploaie se preling leneşe pe streaşină, ale tale curg mai vioaie pe spatele tău. Le alerg cu o mână şi ţi le întind pe fund în rotocoale. După ce-mi ţipi scurt în ureche te las să te smulgi din mine chircită de plăcere iar eu mă aşez lângă, cu expresia aia de copil obraznic, mândru de pozna făcută. Te iau în braţe în armonia aia perfectă ce mă face să cred că suntem un mare puzzle din două bucăţi, cu mâna dreaptă întinsă de-a lungul spinarii până la ceafă şi cu stânga la tâmpla ta ruginită, unde îţi caut în corniţe.
Privirea ta de om nebun se înseninează ca şi vremea de afară, îmi zâmbeşti aşa de frumos că-mi pare că tu tragi soarele de după nori, că doar tu ştii cum să porneşti şi să opreşti ploaia.

- Haide mai zi-mi..cât mă iubeşti?
- Te iubeesc... foarte mult!
- Nu nu... zi cum ştii tu, zi cum îmi place mie!
- Binee... te iubesc aşa de mult încât ziua în care te-am cunoscut, ştii tu, atunci când mi-a stat timpul în loc, mi-a devenit sacră şi o voi păstră ca o sărbătoare şi o voi preţui ca pe o minune.
Te iubesc aşa mult încât, dacă te voi pierde, şerpi vor avea grijă de puii uliului care mi te va cauta din cer, si delfini vor părăsi oceanul căutându-te pe tine iar hiene mi te vor returna plângând.
Te iubesc aşa mult încât în dicţionar la mine tu eşti explicaţia pentru iubire, de provenienţa e limba ta vorbită strict pentru mintea mea cu guriţa ta, iar dor, dorinţă îţi sunt sinonime.
Tu iubita mea eşti cerneala cu care mi se scrie cea mai frumoasă poveste de iubire în matriţa pe care nici nu ştiam c-o am, darămite capabila de aşa tiraj.
Te iubesc aşa de mult încât... nu-mi vine să cred că asta nu s-a întâmplat niciodată.





[poza mea din mura mea neagra]
[sare]

4 comentarii:

  1. "Te iubesc aşa de mult încât... nu-mi vine să cred că asta nu s-a întâmplat niciodată. "
    Foarte tare asta!
    Maxima mea de iubire a fost "te iubesc atat de mult incat nu-ti pot spune ca nu te mai iubesc"

    RăspundețiȘtergere
  2. redfire12:23 p.m.

    ha! s-o crezi tu! :))

    RăspundețiȘtergere