joi

la fix, mă iubeşte



22.30 Întâlnire. Mi-a zis că avem "a date". Ne întâlnim în centru în faţă la kfc, în faţă la mec e prea banal. Acolo se întâlnesc toţi fraierii. Bine, dacă nu vine aş putea să dau o tură pe acolo şi să agăţ altceva, pe principiul: "tu eşti Marius? Nu, dar aş putea fi". Dar uite-o că vine cu ţigara aprinsă, merge încet, nepăsător ca şi cum e la promenadă. Se apropie la un metru, îmi zice "salut", se întoarce cu spatele şi porneşte, ca şi cum e logic ca eu trebuie să mă ţin după ea. Dacă nu-mi plăcea, acum era momentul s-o tai spre mec, dar îmi place. E îmbracată într-un palton negru, are cizme maro lungi până sub genunchi, cu şireturi legate-n în funde mari care dansează cu paşii ei. La gât îmi arată eşarfa, verde cum am cerut. I-am zis că mă întâlnesc doar cu fetele ce poartă verde.

- Uite, verde cum ai cerut. Mulţumit?  Tu ai chiloţi roz cum am poftit eu?
- Mă am, dar nu mă pune să-ţi arăt acum, mi-a fost frig şi mi-au intrat în fund.

 Cu ceva timp în urmă, îi cerusem prietenia pe facebook, nu avea poză sexi la avatar, în schimb multe poze cu copii în perfuzii, care primeau cinci cenţi per like. Asta m-a impresionat! Nu! Glumesc, încetaţi cu asta oameni buni. Dar e adevărat, ne ştiam de pe facebook, adăugată fără motiv aparent. Mi-a plăcut că avea la poza de profil sconcsul din desene animate, Pepe le Peu. Mi-am zis că trebuie să mă împrietenesc, fie doar virtual, cu asemenea persoană. Plus că avea la favorite tot felul de chestii interesante, un amestec eclectic care era şi pe gustul meu.  I-am zis un "bună" la început, dar nu mi-a răspuns. Şi când mă pregăteam s-o şterg, după câteva zile, mi-a raspuns cu un "salutare străine".  Apoi am început să vorbim constant, îmi plăcea mai mult pe zi ce trece. O femeie finuţă, spontană, amuzantă, inteligentă. Ne beam cafeaua împreună, dimineţi la rând, online. Mi-a zis că ăla-i momentul ei preferat din zi. Că dimineţa e ca o coală albă pe care speră c-o va scrie frumos.  Şi că-i place compania mea dimineaţa, înainte să plece spre serviciu. Am zis că aşa-i şi la mine, am minţit că-s o persoană foarte matinală. Iubesc dimineţile, îmi place nespus de mult să le dorm. Aşa că-mi puneam ceasul să sune la şase jumate, chiar dacă nu aveam nici un motiv să mă trezesc. Dar de multe ori stăteam treaz până ce apărea, în zori.  Aveam acces doar la o poză cu ea. Cred că am fixat poza aia până ce am îngălbenit monitoru. Susţinea că are treizeci de ani în poza aia, eu nu credeam. Ori e din adolescenţă ori ea e un vampir. Ea, nu! Că nu, cică nu e vampir, dar nu garantează că n-o să mă sugă. Glume de grădiniţă, pentru pedofilul din mine.

Dar nu minţea. Deşi mergea grăbită, iar şuviţe castanii îi acopereau puţin profilul, puteam întrezării faţa ei frumoasă, pentru care îmi stricam dimineţile. Îşi aruncă ţigara, suflă ultimul fum spre mine şi spune:

- Dacă nu-ţi convine ceva, spune! Acum. Nu mă face să-mi pierd seara de vineri aiurea.
- Hmm, dar ce-am făcut?
- Te holbezi!
- Hmm. Nu! Doar mă uit, aşa mă uit eu.
- Şi atunci când te holbezi, cum faci? Îţi ies ochii din cap, ca la melc?
- Nu ştiu. Hmm. Zi unde mergem?
- Undeva, oriunde. N-ai auzit? Cică au inventat ăştia nişte locuri încălzite, cu mese, unde poţi să-ţi iei ceva de băut. Hai pe aici, prin Centrul Vechi, poate avem noroc şi găsim un loc de ăsta.

Probabil, atunci când citiţi, fătuca asta vă pare antipatică. Nţ, nu era deloc. Avea un fel prietenos de a vorbi, o intonaţie plăcută în vocea ei caldă şi un fel de surâs în ochi. Îmi părea că poate să mă înjure de mamă că tot nu-mi părea răutăcioasă. Ok, să mergem, zic.

22.49 Ne-am aşezat la o masă retrasă, lângă geam, într-un bar drăguţ. Am ajutat-o să-şi dea jos paltonul din curtoazie dar şi din curiozitate, să văd ce poartă şi cum e. Are o rochie drăguţă crem sau bej îmi pare, nu sunt sigur. Sunt sigur, în schimb, că arată bine, cu o talie frumos conturată, prelungă ca o alee pe care-mi place să-mi plimb ochii. Nu mă omor după sâni voluptoşi, iar sânii ei mici oricum îmi par mari. Urc privirea grăbit spre chipul ei. Sub sprâncene lungi, frumoase, luminiţe joacă în ochii ei căprui. Gura Ei, cu buze mari şi groase, trage meticulos din ţigară, apoi trimite un nour de fum în sus, deasupra capului meu şi zice:

- Bă, da ai un fel de a te uita!
- Da mă, ce-i cu el?
- Ce mă sorbi aşa din priviri? De zici că acum ai văzut femei, zici că ieri ai evadat din închisoare.
- Nu am evadat, sunt învoit. Şi oricum m-aş uita, nu văd de ce te-ar deranja. Nu cred să roşeşti tu cu una cu două.

23 03 Comandăm un soi de bere necunoscut mie, roşiatic, puţin acidulat. Am uitat cum se cheamă. Ciocnim voioşi cu "la mulţi ani" şi bem amândoi cu poftă. Bun. Berea alunecă frumos prin mine, mă relaxează, mă face mai prietenos. Prietenul meu zippo mă ajută să-mi aprind ţigara. Fumez împreună ea încet, apăsat. Mă joc cu fumul, în cascade. Mă joc cu bricheta pe care o deschid şi o închid ritmic. Continui să mă uit la Ea, intens. Ca un detectiv după dovezi. Fără să vreau, mintea începe să zboare aiurea. De la întrebarea dacă am uitat să mă spăl pe dinţi la câţi bani am în portofel. Dar privirea îmi stă pe Ea. O privesc fix sub sprâncene. Exasperată îmi spune:

- Ok domnule, tre să recunosc că ai o privire intensă, ceea ce mă face să cred mai multe.
- Hmm..cum ar fi?
- Păi privirea ta îmi spune că eşti o persoană inteligentă, cu o imaginaţie bogată, probabil acum mă închipui goală sau sumar îmbracată.
- Cred că am destulă imaginaţie să te văd goală.
- Dar te cred că mă vezi goală. Doritoare să-ţi îndeplinesc dorinţele, nu? Ce mai cred: că mă vezi cum te implor să mă cruţi de suferinţa de a nu te putea atinge.
- Cred că am destulă imaginaţie să te văd goală cu o prietenă de ta, sau de a mea, într-un bungalou pe un recif scăldat de ape turcoaz. Cred că am destulă imaginaţie să te văd într-un costum de Dorothy. Complet, de la şoşonii roşii până la fundele bleu din păr. Ba chiar îl aud pe Tin Man cum scărţie enervant, speriat de lătratul lui Toto.
- Bine, bine, asta-i replica ta de agăţat? Nu că n-ar fi originală, dar...
- N-am replici pregătite, îmi scriu scenariu ad hoc. La o milisecundă de replica ta mi-o scriu repede pe a mea. Şi de multe ori mi-o scriu bine dar o spun prost, alteori scriu prost, foarte prost. Dar mă ajută mişcarea scenică.
- Te ajută o laie, încrezutule!
- Hmm, mnu?

 Stârnit de provocarea ei încep să mă prostesc: îmi întind un zâmbet pe toată faţa, îmi dau cu mâna prin păr ca şi cum mi-aş face freza. Apoi îmi umezesc un deget cu limba şi îmi întind spâncenele. Îmi înclin şi îmi întorc capul spre Ea, privind din semiprofil.
Îmi şterg treptat zâmbetul, îmi relaxez buzele care se rearanjează într-o postură de "bă acum te pup". Foarfec febril din sprâncene preţ de două secunde. Ta-nam! Hai că-s drăguţ. Amuzată îşi dă capul pe spate şi îşi scutură părul. Întinde halba spre mine, ciocnim iarăşi cu "la mulţi ani".
- Okei, okapa, te pricepi. Bine, gata!

23.32

- Mai luăm bere?
- Sigur, zic. Să bem! Să ne distrăm, să ne voioşim.
- Dară să bem zice şi ea. Îmi lipsea să ies, ştii? Îmi pare bine că m-ai păcălit să ies, chiar nu sunt aşa deschisă cu toată lumea. Te-am simţit cumva, nu ştiu, familiar. Ca şi cum ne ştiam dar ne-am rătăcit. Ca şi cum ne regăsim. După cum cred că ţi-ai dat seama sunt fucked up şi după cum văd, după cum te simt, la fel eşti şi tu. Şi-mi plac ăştia fucked up ca tine. Şi trag la mine ca fluturii la bec. Şi se ard şi ei, mă ard şi eu-becul. Se stinge iar lumina, întuneric. Apoi mă jur că o să-mi găsesc unul normal, neincandescent, apoi îl dau la dracu şi pe ăla. Şi pe urmă îmi jur că nu-mi trebuie nici lumină, nici fluturi, nimic. Dar Doamne, îmi plac bărbaţii. Doamne, ce-mi plac bărbaţii! Uite, tu! Cum te uiţi la mine. Îmi place! Îmi place să mă priveşti aşa. Îmi place să te miros, să-ţi adulmec parfumul. Hugo Boss? Nu?
- Da.
- Îmi place! Îmi place cum te-ai îmbrăcat, îmi place cum îţi stă părul. Îmi place, la nebunie, cum tragi din ţigară. Îmi place cum ţii bricheta în mână, îmi place cum te joci cu ea, mainile tale cu degete lungi şi fine. Ce crezi că Dorothy nu are imaginaţie? Mâinile tale mi le văd pe gât, pe spate, pe ceafă. Mai bine tac, sunt aiurea.
- Nu, nu. Îmi place cum spui. Bea! Noroc, la mulţi ani. 

Ciocnim, ne privim peste halbe, ne înţelegem din priviri să bem pân la fund. Berea alunecă, uşor, adânc în mine, pe gât dar şi în sus spre cap. Îmi înroşeşte urechile. Mă simt bine, atât de bine. Straşnic sentiment, să te uneşti într-un ceas oarecare, cu cineva nou. Să te uneşti la vorbă, la gânduri. E ca un început de poveste, după "ca niciodată" urmează: prinţese, prinţi, zâne, balauri, dragoni, vrăjitori. Vrei să afli, asculţi fascinat.
Ea îşi scutură scame fantomă de pe piept. Scoate altă ţigară din pachet, se apropie de flacăra mea. Lumini mari îi dansează în ochi. Eu aşa văd. Se dă mai aproape, îşi pune coatele pe masă şi-mi spune încet, ca o confidenţă:

- Da băi, îmi plac bărbaţii. Am o grămadă de vicii. Slăbiciunea asta parcă mă toacă cel mai crunt. Adică ce folos să am bani, maşină puternică cu consum mic, parfumuri, ţoale, bijuterii? Soare la meteo când mi-e frig, noroc, succes la muncă, horoscopul bun? Parcă dacă n-aş avea un bou, cu ochii mari de bou, să ma admir in ochii lui de bou, parcă sunt degeaba.
- Păi, n-ai? Nu găseşti?
- Ba găsesc mereu.
- Pff, n-ai nici un standard şi tu ?
- Ba am! Şi încă mari, ridicate. Dar am şi noroc, cred. Eu de trag un snop de iarbă îmi prind în el zece fire de trifoi. Din alea şase-s cu patru foi, trei aşa frumoase de mi le-aş pune-n păr. Şi în final aleg unu, care-mi cade la prima adiere.
- Păcat de iarbă irosită, boul ce mănancă?
- Îmi mânancă mie curu, sufletul, boule! Noroc.. La mulţi ani!
- Noroc.

23 58 Alt rând de bere, al treilea, al patrulea, nu mai ştiu. Ne-am înroşit amandoi în obraji. Râdem şi flirtăm decent, uşurel, ca doi oameni care ne cunoaştem abilităţile şi nu trebuie să ne dăm în spectacol. Ne-am atins mâinile întâmplător, lângă scrumieră. O furnicătură atunci mi-a fugit din degetele atinse până în creier. Acolo s-a întreţinut, preţ de o secundă, cu nişte pitici de-ai mei voioşi. Piticii de pe creier mi-au amuzat furnicătura tare. Din creier, de la piticii voioşi, furnicătura mi-a fugit în gură şi m-a făcut să bălesc. Mi-am lins dinţii, cerul gurii, apoi cu limba am gonit-o în jos. Furnicătura mi-a fugit pe gât. Mi-a făcut semn cu mâna la inimă, ca la un prieten drag. Dar n-a zabovit. A zbughit-o prin stomac, mai jos. Da, mi s-a oprit acolo, ca săgeta lui Ştefan Vodă în locul unde ridică o mânastire. Dar ridică altceva, nu vă spun ce.

00 17 Deja mâinile noastre îşi dau întâlnire regulat pe masă. Au ele un loc, într-un colţ. Acolo e "în faţă la mec" -ul  lor. Stau, se încalecă pe rând, de parcă joacă lapte gros. Dacă ar putea, şi ele şi-ar comanda bere roşiatică ca noi. Măcar aşa puţin, să-şi înmoaie unghiile.  Mâna dreaptă, cu care fumez, vrea şi ea. De fiecare dată, atunci când o apropii de masă să scrumez, îmi ţipă să arunc ţigara şi vrea s-o plimb pe gâtul Ei. Mă imploră, cu disperare. Vrea o întâlnire cu mâna ei dreaptă, pe gâtul Ei. Şi gura mea vrea întâlnire cu gura ei. Toată pielea mea îmi urlă ca vrea să se atingă cu pielea ei. Că cică a vorbit cu pielea ei, e ok. Că pielea ei vrea. Când Ea s-a întors de la baie, fundul ei a trecut aşa aproape de gura mea că puteam să mă întind şi s-o muşc. Piticii mei voioşi de pe creier îmi fac asta.

00 29 Alte ţigări aprinse, alte guri de bere sorbite. Aceleaşi priviri flămânde. E relaxată, zâmbeşte cu tot chipul. Mâinile noastre stângi, dar nu stângace, sunt iar la întâlnire. Mă întreabă calm:

- De ce ne-am întâlnit noi oare?
- Că m-am rugat de tine, că m-am străduit. Că ţi-am vorbit frumos, ales. Că am reuşit să te intrig. Pentru că mi-am pus ceasu` să sune. Că sunt un june, cu educaţiune. Şi probabil am ochii mari de bou. Şi vrei să-mi dai trifoi cu iarbă, să fac ochii şi mai verzi.
- Hai, zi-mi. De ce ai vrut să ne vedem?
- Nu ştiu. Chiar nu vreau să sune aiurea dar cred că am venit pentru că mă plictiseam. De ce mă plictiseam? Pentru că mă simţeam singur.
- Te simţeai singur sau erai singur?
- E acelaşi lucru, dar dacă vrei să mă întrebi asta: eram singur.
- Cum de o persoană ca tine este singură? Greu de crezut, eu te găsesc...
- Da, nu ştiu. Probabil la fel şi eu am ales trifoiul care-mi cade. Sau mi-am pus iarbă în păr. Nu ştiu. Pot să dau vina pe ghinion, pe ghidon, pe karmă. Dar cel mai simplu, îmi pare, să dau vina pe mine. Îmi place să cred că am avut liber arbitru mereu. Ba chiar mă mint că am exact ceea ce merit. Şi-mi place câteodată. Uite, îmi place acum că nu mă aşteaptă nimeni cât sunt cu tine. Alteori mă întristez şi hoinăresc aiurea pe străzi, ştiind că n-am ce face acasă.
- Dar ce ai prefera? Să hoinăreşti sau să te duci acasă, la cineva?
- Sunt mişto amândouă, dar cu siguranţă aş prefera să mă duc acasă. Şi să nu-mi vină să hoinăresc. Şi nu hoinăresc atunci când ştiu că mă aşteaptă cineva.
- Eu, acum, ce sunt?
- Hoinăreală, evident. Plăcută, misterioasă, ispititoare hoinăreală.

00 58 Ultimul rând de beri, ultima comandă. Cel puţin aici. Am convenit că mai stăm, că mai facem ceva. Timpul zboară plăcut pe lângă noi. Am îmbătrânit pe ceas două ore şi ceva, însă în suflet mă simt c-am întinerit nouă ani. Nouă, vă spun. Stai, să vezi, că dacă o sărut o să mă simt ca la douăzeci de ani. Iar am problema aia cu decriptarea semnalelor fumeieşti. Dar e un caz fericit acum. Poate să fie sărut frumos, pasional, în faţă taxiului ei. Cu o fierbinte promisiune că ne vom revedea în curând. Sau poate să sărut pasional, într-o zonă foarte intimă, acasă la mine, pe canapea. Cu promisiunea că mă trezesc la şapte să-i fac cafea. Oricum e bine. Normal c-ar fi mai bine să vină la mine. Ar fi perfect să doarmă şi ea ca mine, pân` la doişpe.
Noroc iar, la multi ani din nou. După ce pune halba jos, îi iau mâna şi mi-o pun la gură. Îi sărut uşor două degete, apoi mi le bag în gură. Limba mea le linge uşor, apoi îmi strâng buzele şi le sug cu poftă. Trag tare din ele şi o privesc în ochi. Simt, o simt cum se topeşte în gura mea. Pieptul ei se umflă de o respiraţie grea. Îşi face ochii mici, îşi muşcă buzele. Îşi trage mâna uşor, şi-o şterge pe gât, apoi urcă cu degetele cu pricina în gura ei.
Ospătăriţa venită să ridice nota se uită la noi ca la filme porno. Noi n-o băgăm în seamă. Ne descoperim un nou joc pe sub masă, ne frecăm picioarele într-un dans lasciv. Genunchiul meu caută să urce cât mai sus pe pulpa ei. Se ridică brusc, îmi zâmbeşte că e cazul să mergem.



01 33 Îi deschid uşa galant. Ea iese, apucă să facă câţiva paşi până s-o apuc de ceafă. O întorc destul de brutal cu faţa la mine.  O ghidez spre un stâlp de iluminat. O proptesc acolo, cu spatele de fierul rece. Îmi mut mâna, din ceafă, în părul ei. Adun un coc măricel de care încep să trag uşor. Ea se lipeşte de mine, îşi încolăceşte o cizmă cu fundiţă pe piciorul meu. Mă strange în braţe cu putere, o aud cum geme. Statura mea înaltă o ajută să se refugieze sub gâtul meu, în siguranţă de gura mea ce-o vânează. Şi-a lipit urechea de inima mea şi mi-o ascultă. Inima mea face bum-bum-bam. Sau bam-bum-bum, nu-mi dau seama aşa că încerc să s-o ascult şi eu cum bate. Să nu se rupă dracu ceva în mine. Deşi, ar fi mişto să mor acum. Strada e tacută, goală cum mi-ar placea să fim şi noi. Ce prost sunt: nu era inima mea, din alt bar de lângă noi se aude o melodie. Bum bum-bum-bum-bum era asta.


- Îmi place melodia asta zice ea.
- Si mie, e preferata mea! Hai să mergem să dansăm!

 01 42 O iau de mână şi o trag în fugă, după mine. Intru primul în bar, care era gol şi obosit. O trag lângă mine şi încep să dansez precum un cocor într-un dans nupţial. Ea mă urmează în ritm. Îşi freacă iar pulpele de genunchii mei. Mâinile noastre plutesc uşoare spre tavan. Ne aprindem ţigări, fumăm şi dansăm înconjuraţi de fumul nostru. Cineva pleacă din bar spre pupitrul dj-lui. Mă uit urât la el, să nu schimbe piesa. Dar nu, el îmi zâmbeşte şi când se apropie de final, o pune din nou.  Dansăm iară.

02.00 Ce e viaţa asta? Ce e fericirea? Doar cinci beri, ţigări, o piesă, un cocor frumos lângă mine? O clipă? O stradă pustie? O îmbraţişare? Un sărut neîmplinit?
Oricum e fix, mă iubeşte.



poza: Bucureşti Optimist

8 comentarii:

  1. Super, impresionant...
    O sa tac fiindca nu e nimic de spus. La fix, cat sa mai citesc inca o data.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dom'le, depresia si singuratatea ta imi plac. Scrii marfa! Altfel, vad ca esti bine... :) Si asta imi place. Esti pupat!

    RăspundețiȘtergere
  3. E 4 dimineata si ma gandeam ca o sa iti citesc postarea maine.Dar am draci pe mine si nu mai las nimic pe alta zi.
    Duci cititorul unde vrei tu,se tine dupa tine ca fumul de tigara.Dupa ce am citit,desi sunt nefumator,hainele imi miroseau a fum.Mi-a placut mult.

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim2:03 a.m.

    Am citit, am recitit, te-am savurat la doua tigari, multe zambete si cu inima zbatandu-se in piept de emotie. M-am gasit scandand cu interes la fiecare schimbare, la fiecare teritoriu nou ce a fost cucerit.
    Creezi dependenta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Yeah, I know :)

      Ștergere
    2. te citesc cu un zambet in coltul gurii.te-am descoperit din intamplare,da cica..nimic nu e intamplator...dupa tot ce-am ingerat zilele astea in materie de carti,poeme si alte alea,esti ca o gura proaspata de oxigen.frunzaream aiurea prin spatiul asta infinit si...am dat de tine.fain tot ce-am citit pana acum.si sunt convinsa c-o sa-mi placa si restul.ce sa zic?multumim,sa ne traiesti!

      Ștergere