It`s complicated. Varianta pentru avansaţi.

  Îi ştiu de aproape doi ani. Sunt un cuplu vivace, oameni frumoşi şi de succes. Sunt tineri, ne-am cunoscut prin cineva care a dispărut din peisaj, iar ei mă alintă şi-mi spun că-s cadoul de bun rămas al respectivei. Nu mi-am explicat apropierea asta, de la o vreme îmi e foarte greu să leg prietenii adevărate şi îmi părea că n-am nimic în comun cu ei, în afară de fosta mea prietenă. Dar, dragii de ei, s-au ţinut de mine.  Am început să mă duc pe la baschet cu el. Apoi stăteam şi ne hidratam cu bere şi cu discuţii care nu erau deloc seci. Îmi plăcea să-l ascult, îmi părea aşa ca fratele mai mic pe care nu l-am avut niciodată, sau de care nu ştiu, dacă ar fi să cred glumele lui taică-miu. Mă tot chemau pe la petreceri, am fost la grătar cu ei şi la karaoke. Erau mereu lângă mine. El îmi aducea mereu de băut, ea mereu făcea conversaţie. În răstimpul ăsta eu eram singur şi mă cam simţeam a cincea roată. Mai ales când îi apuca pupatul. Pupat e aşa, figurativ spus, se sărutau copiii ăştia de zici că se turna un soft porn. Aveau talentul ăsta, de puteau să facă dragoste cu hainele pe ei. Atunci mă rodea aşa la stomac. Nu ştiu dacă era invidie sau o mică gastrită, dar când îi vedeam îmbrăţişaţi aveam aşa o senzaţie stranie între scârbă şi curiozitate voyeuristică. Ea era frumoasă, superbă poate, am tendinţa, recunosc, să exagerez. El, oricât de gay ar suna, arăta chiar bine. V-am spus că sunt frumoşi. Nu mai ştiu cine zicea despre bărbaţii care se uită la porn cu un el şi ea sau ele, că o fac ori aşa din impulsuri pidosnice & bisex, sau...saau pentru că au o imaginaţie bogată şi pot empatiza cu personajul masculin. Eh, am o imaginaţie foarte bogată, cu care câteodată mă cam ruşinez. Şi mi-am dat cu seama, şi m-am ruşinat, că aveam fantezii cu ea. Drept pentru care am început să evit să mă mai văd cu ei. Pe el nu, am continuat să ieşim pe la bere cu baschet, şi dintr-un tâmpit sentiment de vinovăţie mă purtam mai frumos cu el, îl ascultam mai interesat şi discuţiile erau mai sincere şi mai personale.  Ba chiar a început să-mi fie drag.

Apoi într-o noapte pe la două aşa, în timp ce-mi beam liniştit apa minerală şi empatizam pe net cu nişte personaje masculine, primesc mesaj de la el. Că cică "pls bro" dacă pot să mă duc să-l iau din centru şi să-l duc acasă, că e spart-mort şi n-are bani. V-am zis că începuse să-mi fie drag. L-am sunat şi în zece minute eram acolo. Stătea băiatu` în cur pe bordură cu o sticlă de vin epuizată în faţă. Epuizarea sticlei îl afectase serios, epuizat privea şi el. Cu mimica omului beat cu chef oratoric, alterat cu sughiţuri, interjecţii, orecăieli şi jumătăţi de pronunţie.
"Fratele meu, care nu mă lasă la greu" şi alte incantaţii manelistice. Zice: "stai cu fratele tău, mă duc...hâc, las ceas..green..hâc witch la non stop, pentru o sticlă de vin"  şi alte impulsuri de om beat. Când să-l întreb din ce motiv serbează bahic, ori cumva îneacă supărări, îmi spune doar că s-a certat cu ea. Nu apucă să-mi spună mai multe, apare şi împricinita, şi ea cu o mimică aparte. Plânsă, cu machiajul în degradeuri se apropie de noi, se pune cu spatele la el şi mă roagă să-l duc acasă, că nu mai vrea să ştie de el, că e un porc nenorocit, că a înşelat-o şi alte intrigi. Ah ce-mi plac rolurile astea de mediator, am experienţă cu certurile alor mei, pe care-i apucă din când în când focuri dihonice, pe care eu cu meşteşug reuşesc să le sting. Staţi copii, zic, întâi să nu urlăm, că se uita lumea la noi, nu se cade.

 El vorbea, mă rog încerca să vorbească, ea vorbea către el prin mine, eu stăteam între ei calm ca Mister Wolf in Pulp Fiction. În primul rând cafele. Hai urcaţi în maşină, mergem să luăm cafele. Ea urcă în faţă cu mine, el se tolăneşte pe bancheta din spate. Pe vremea când ne amestecam zahărul, el deja sforăia uşor. Ea sorbi delicat ca Bamby din cafea, apoi o puse pe bord. Coborî parasolarul cu oglindă, oftă îndelung când se vazu. În timp ce-şi stergea urmele tristeţii, îmi spuse aşa cu un aer neutru "ştii, el a fost primul, mă rog singurul băiat cu care m-am culcat". Lui Mister Wolf de mine, începu să-i încolţească un gând tâmpit: este aproape virgină, îmi place tare mult asta. În consecinţă spun foarte grav: "îmi pare rău, vă stă bine împreună, ce aveţi acum, ce s-a întâmplat?" . Mi-a zis că simte că nu mai merge, că de câteva zile simte c-o minte, că în seara asta s-a scuzat şi a ieşit din club să vorbească la telefon, că a închis imediat ce a apărut după el şi n-a vrut să-i arate. Apoi s-a enervat, şi a dat o sticlă de vin pe gât. Îi aprind o ţigară, îmi aprind şi eu. Mă întorc spre el să-l privesc ca şi cum aş putea să-mi dau seama daca ea are dreptate. Din ce vorbeam cu el, nu puteam să înţeleg prea bine. Îmi spunea de ea că o iubeşte, că-l face fericit, şi că aşteaptă cu nerăbdare dimineaţa în care se va trezi şi-şi va da seama că nu poate să trăiască fără ea. Gen s-o ceară. Da, aşa se exprima el: "gen". Dar pe lângă asta, paradoxal îmi zicea că e mort după femei, că zace-n el un vânător, că omu-i animal, etc scl. Eu chiar îi ziceam, ca Iliescu: "măi animalule"  când îl vedeam că-şi odihneşte îndelung privirea pe trupuşoarele altor dudui. Îmi venea să-i fac cum îi făceam fostei, pe care o trezeam în miez de noapte, brusc şi o întrebam foarte serios: "cum mă cheamă? mă iubeşti?" sperînd că o să-mi zică pe alt nume, sau măcar că nu mă iubeşte. În schimb l-am lăsat să doarmă, mi-am dat jos bluza şi l-am invelit cu ea. I-am zis că nu ştiu, că mai bine să-l ducem acasă, şi că noaptea e un "şfetnic" bun. El stă în Vitan, ea în Berceni.

 Pornesc uşor spre cartierul lui, atent la curbe să nu-l vărs pe jos. Ajungem repede, dar nimeni nu avea chef să-l trezească. Ne aprindem ţigări, ne cafelim. Radio în surdină, zona liberă. Ea se descalţă, se întinde şi îşi scoate picioare lungi pe geamul maşinii. Se uită în retrovizoare la el, cum doarme, se încruntă instant. Aşa încruntată, se întoarce către mine. Doamne ce frumoasă eşti. "Ce mă fac" întreabă, şi odată cu cuvintele ieşite din gură, îi ţâşnesc pârâiaşe de lacrimi. Oh Dumnezeule, dacă îi curg şi mucii n-o să mă abţin să n-o sărut. Mucii şi decolteul, ah, la o domniţă sunt irezistibile. Îi alerg lacrimile pe obrazul ei fin, care mă arde. Ea îşi aruncă ţigarea şi mă ia de gât. Eu îmi pun cafeaua în bord, şi o cuprind la rându-mi. Cică există un protocol printre piloţii de avioane în caz că e pericol iminent de coliziune, piloţii trag amândoi stânga, să evite catastrofa. Eram aşa cu capul în nori, încât am judecat întocmai ca un pilot şi am tras capul în stânga. Şi ea ca o Amelia Earhart, sau măcar ca o stewardeză, a ştiut şi a tras stanga. Ah, în ce sărut ne-am fi ciocnit.
Nici aşa, îmbrăţişat, nu eram ferit de pericol. Îi simţeam un sân pe burtă, iar prin nasul aciuat lângă urechea ei, îi prizam mirosul ca un drogat zăpada. Când i-am simţit mână alunecând pe ceafă, sau mi s-a părut mângăiere, m-am tras şi-am privit-o fără mască. Mi-a citit în privire ce, şi cum, şi unde vreau să-i fac. S-a ruşinat doar aşa, formal, întorcându-şi capul. Apoi, după ce a cântărit preţ de o secundă, şi-a întins bărbia către mine, privindu-mă sfidător, provocator. Accepta tacit dorinţa mea, o încuraja.
Din mulţimea de lucruri pe care puteam să le fac, să le zic, nu ştiu ce-mi veni, că m-am întors către bancheta din spate şi am strigat: "bă, am ajuns, scoală-te". Scoală-te omule, că eu-s sculat rău şi nu e bine.
El buimac, se întinse, zâmbi năuc. Prinsese ceva somn, era mai bine acum. Îi făceam semn din cap, către ea, să încerce să o împace. Ea îşi trăsese picioarele şi se facu ghem. Nu-l privea. Fuma, absentă ca şi cum el era în plus şi aştepta să coboare. Asta a îngămat ceva, gen: "ştii că pe tine te iubesc, pui..vorbim mâine ok? pisi?  ". Şi a mai zis tot ceva pluşat şi pufos, apoi mi-a întins mâna: "fratele meu, mulţumesc, te rog du-o şi pe ea acasă". Eu care de abia îmi revenisem, şi care mă aşteptam să coboare şi ea, o dată cu el, ce să zic: "frate, nu mă lăsa, că-s slab?!?".

Ştiam că nu e bine. Mergeam încet spre Berceni, opream la toate semafoarele, chiar dacă era galben timpuriu. La o intersecţie eram aşa căzut pe gânduri, încât n-am văzut că se pusese verde, şi m-am trezut în claxoane şi zgomot de uşă de frigider trântită după ce s-a umplut cu carne. "ba pe a mă-tii" strig eu tardiv către colegul de trafic grăbit. "Mu*e" strigă şi ea cu naduf, protectoare. Ah, ce mult îmi placi gândi iar tâmpitul de mine. Ştiţi că sunt nişte momente, nişte împrejurări când ţi se pare momentul perfect pentru un prim sărut. Chiar ai împresia cadrului căzut pe voi, parcă se întunecă puţin, lumina e difuză, şi are reflexii sepia. Şi parcă cântă asta în fundal. Eh, în momentul ăla, în mijlocul intersecţiei, pe gura ei vulgară, în claxoane, înjurături, în ciuda tuturor regretelor...Doamne, ce mergea un sărut.

La câte momente de am ratat, ce mai contează că am mai ratat încă unu. Le iubesc. Ca Jack Sparrow: "I like to wave at them as they pass by". Eram un mix de îmbufnare, nehotărâre şi nelinişte. Ca să fiu pe deplin cinstit, de fapt, cam asta e starea mea latentă. Am mers mai grăbit. Ştiam că o să ne sărutăm, apoi unul dintre noi o să zică: "vai ce tâmpenie am făcut, îmi pare rău". De preferat ar fi, să zic eu primul. Aşa că tot îmi repetam în minte: eye contact, mână în ceafă/păr, sărut soft cu iz pasional, cu puţină limbă, apoi o uşoară muşcătură a buzei de jos, apoi "vai ce tâmpenie am făcut, îmi pare rău".
Ajungem. Opresc motorul. Neapărat eu tre` să zic. Să nu uit: "vai ce tâmpenie...".
Ea se întoarce, cu un zâmbet trist, îmi mulţumeşte pentru tot, dar mă mai roagă ceva: "e aproape cinci, sigur n-am să adorm în curând, sunt foarte tristă, mai stai cu mine te rog, dar urcă la mine, că n-am chef de privirile vecinilor, nu te îngrijora sunt singură... "
 Eu îngân: "vai ce tâmpenie...".  Ea coboară, furioasă trânteşte portiera, spune o tâmpenie gen: "credeam că îţi pasă " şi se îndreaptă spre bloc. Eu fug după ea, o prind de mână. Ea se trage, şi dă bună dimineaţa la un vecin care ieşea cu câinele din scară. Privirea ei mă ceartă, de aia mi-a zis să urcăm. Deschide uşa, şi o ia pe scări. Mă ţin după fusta ei în carouri, carourile îmi păreau tablă de şah, eram şi nebun şi pion. Acceptam gambitul reginei.


Sunt unele decoruri ce instigă la sex. Draperii groase, măsuţe joase, covoare vechi, dulapuri întredeschise, cearşafuri curate ce se cer şifonate. Aşa era camera ei. Parcă auzeam muzică.
Nehotărâtul din mine îmi aruncă un subiect de meditaţie. Dacă era el în locul meu, cu prietena mea. Eu n-o lăsam să plece cu mine. Adică cu el. Şi eu n-aş fi înşelat-o. Dar acum ce fac, nu înşel? Îmbufnatul din mine mă imbufnă tare. Neliniştitul de mine, s-a scuzat şi a întrebat unde e baia. Nu-mi venea nimic. Eram excitat şi surexcitat. Am privit în oglindă cu speranţa că îmi voi citi vinovăţie-n chip. Mai grav era că citeam asta, dar nu-mi păsa. Mi-am dat cu puţină apă pe faţă, şi am ieşit din baie aşa cum intrasem. Nehotărât, îmbufnat, neliniştit. Uitasem şi de "vai ce tâmpenie..." , uitasem să trag stânga, uitasem de toate. Ea era întinsă în pat, cu spatele la mine, pe o parte, cu coapse-dune ce mă atrăgeau ca un miraj. M-am apropiat de ea, şi am luat-o în braţe. Ea a tresărit, mi-a luat mâna şi şi-a continuat respiraţia ritmată. Dormea.

După zece minute m-am strecurat afară, aveam în buzunar opt încercări de a-i lăsa un bilet. De la "îmi place cum dormi" la "hei, eu am plecat, nu fi supărată, vă împăcaţi voi". Aveam şi unul cu "vai ce tâmpenie era să facem" iar pe unul începusem gen: "dacă ai fi fost prietena mea". Cel mai aiurea era "îmi pasă" scris cu majuscule. Până la urmă, n-am lăsat nimic.

Am dormit şi-am visat tâmpenii. În vis ea se săruta cu el, amândoi cu ochii deschişi, amândoi mă priveau. Amândoi mă priveau aşa ca nişte actori care cereau indicaţii, trebuia eu să le spun ce să facă, cum să continue sărutul.
În timp ce visul devenea din ce în ce mai straniu, îmi sună telefonul. Era el. Mă ruga să ne vedem, i-am zis somnoros: "sărut-o cum vrei tu... muşc-o puţin de buză". El n-a înţeles. Tot zicea să ne vedem, că vrea să vorbească ceva cu mine. Stăruinţa lui mă adormea. Cel mai amuzant e când mai adorm la telefon, iar apelantul după ce mă aude cum sforăi, sună din nou să mă trezească. Dar atunci când m-a întrebat de ea, mi-a fugit somnul. Ok, hai să ne vedem la o bere.

Ne-am întâlnit în centru la o terasă. Era puţin vesel, puţin ruşinat. Îi fugeau ochii dintr-o parte a străzii în cealaltă. Mi-a zis că vrea să cunosc pe cineva. Îşi tot verifica telefonul ce vibra de mesaje. Era ea. Mi-a zis că ne vedem şi cu ea mai târziu. Şi cu ea? Şi cu mai cine? Nu-mi răspunse mie, în schimb răspunse la telefon. După ce vorbi puţin cu ea, îmi întinse telefonul mie şi mă rugă să-i confirm "paranoicii" că este cu mine. Închise apoi cu un zâmbet, de copil pus pe şotii. O tipă foarte bună se apropie de masa noastră. Se aplecă şi-l sărută pe ăsta. Pe gură. Să înnebunesc. El o prezentă pe tipă: ea e cutăreasca, prietena mea. El, adică eu, prietenul lui cel mai bun. Imi venea aşa să-l pocnesc. Să zic " băă, dă-te dracu" şi să-l pocnesc. Am băut berea dintr-o răsuflare. I-am zis că am "nevoie" de ceva mai tare. Nu ştiu ce nu îmi convenea mai mult. Că avea două gagici superbe, sau că nu i-am pupat-o pe aia oficială azi dimineaţă. Sau că asta e şi mai bună, şi când a dat mâna cu mine parcă simţeam furnicături. Ceva mă râcâia rău.

Când a plecat tipa la baie, i-am zis: "mai animalule, mai lasă mă şi la alţii". A râs. M-a întrebat dacă îmi place. Nu i-am răspuns, l-am întrebat de "pui". De "pisi". A zis că nu ştie, că nu vrea să se certe cu ea, dar îi place mult şi de asta. Că yolo, că pitong. Ba mi-a zis că mai încolo vine Pui, şi să-i ajut să se împace. Bă dă-mă...dă-mă dracu.

Cea mai tare fază urmează acum: Cine vine din spate şi se apropie de masă. Cine? Da. Sleeping fucking beauty.  Cea care credea că îmi pasă. Stewardesa. Aproape-virgina. Hm, well acum o să devină interesant.
Nu bine se aşează şi întreabă ce cautăm la terasa asta, când noi trebuia să ne vedem în altă parte. A cui e frappe-ul ăsta, cine mai e cu noi. Între timp cealaltă se întoarce de la baie. Nu-ş de ce, da aşa mi-a venit. M-am ridicat repede şi i-am aruncat ăleia o privire din care să înţeleagă " pss, vezi că a venit Number1, şş că nu eşti tu, calm, calm ".  Sau mă rog nu-ş ce a înţeles, că mai să se aşeze în braţe nou venitei. I-am tras scaun lângă mine, şi i-am repoziţionat frappe-ul. Era năucă,zău. Eu i-am luat mâna cea furnicăcioasă şi am început să o mângâi. Ştiţi mesele finale la poker? Cam aşa se aruncau priviri acolo. Deşi eu blufam grosier, era amuzant că eram singurul care nu avea nimic de pierdut.
Mă întreabă ea, cu voce falsă şi mieroasă: "de când vă cunoaşteţi?" Eu calm, mangâind năuca: "de puţin timp". "Aşa şi păreţi", spuse ea insinuantă. Ăstalalt mormăie ceva, gen, hahaha, gen: "le stă bine împreună." Ea se uita urât la mine, nu ştiu ce nu-i convenea. Ori era geloasă, că am prietenă. După ce toată dimineaţa m-a simţit c-o vreau, c-o doresc. Ori că nu mă crede că e prietena mea asta, şi că e geloasă pe el.

Aşa mi-a venit, aşa am făcut. Mi-am luat pseudoprietena de gât, şi-am sărutat-o. Cu foc, cu pasiune, cu erotism, cu porno, cu empatie, cu sârguinţă şi cu dorinţă. Mi-a răspuns aşa frumos, natural, la sărut de zici că eram în luna de miere cu ea. Cum se pupau ei de mă enervau, cum făceau ei dragoste cu hainele pe ei. Noi plecăm, am auzit de la ei, dar noi nu ne opream din sărut. Apoi ea şi-a scos un şerveţel, s-a sters şi-a plecat. Cică i-a părut bine. Mi-am mai luat o bere. Nota, vă rog.