De ce sa mai iubesc... mai ales cand privesc iubirea ca pe un amalgam de compromisuri, sau cel putin asa am trait-o eu. Nu vad in jur iubire… parintii mei nu s-au mai iubit din 82, nu cunosc decat 1 singur prieten care nu si-a inselat logodnica si care cred ca nu si-ar insela-o. Toti prietenii mei au relatii, neveste sau prietene din motive tampite, plecand de la mercantilsim (masina, casa, famile buna, pamant la tara si balta de peste pff da – lol) la motive si mai aiurea…stiu pe cineva care a ales-o in mare pentru ca era virgina si n-ar suporta gandul ca a avut-o altcineva. Sau stiu multe cupluri legate doar din inertie, doar ca nu gasesc altceva mai bun, speriati de singuratate si constienti ca nu i-ar suporta altcineva prea curand. Oameni caposi ce pretuiesc vremuri de mult apuse incercand cu disperare sa resusciteze relatii in moarte clinica.
Iar eu suflet curat ajung sa petrec singur craciunul si revelionul evitand cat se poate de elegant invitatii la petreceri acasa de la oamenii care nu se iubesc…
De ce sa iubesc… imi da cineva o medalie gen “inima de aur” sau “sageata lui Cupidon clasa I” ca am iubit ca un talhar ceasul unui lord, ca am fost fidel si ca mi-am planificat viata si visurile in functie de cine nu trebuia…dar na` se cheama c-am iubit. Eu deduc urmatoarele: Iubesti? - U get Burned. Nu iubesti... U don`t.
Si nu poti sa stai intr-o relatie bazata pe iubire cu bagajul facut, urmand ca la primul semn negativ ce anunta sfarsitul sa te retragi intr-un panic room. Panic room fireste plin cu alcool, tigari si pr0n.
Cand iubesti cu inima te tampesti la creier.
Cred ca o sa incerc sa “iubesc” cu creierul, intr-un mod calculat si rational. Nu o sa fie iubire, dar o sa fie bine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu