gene...sau de ce beau eu

Săptămâna trecută pe fondul unor supărări mi s-a uscat rău gâtu, da rău de tot, astfel încât am decis să-mi tratez setea cu ditamai petu` de vin alb de ţară.  Deci eram la cineva acasă la curte, intr-un colţ urban ce mustea de veşnicie rurală, înconjurat de prieteni si mângaiat de soare.

După fascinanta placere pirică, dresaj al focului ce mă face sa ma simt bărbat util si puternic, las locul altuia la platane doar ca sa mănânc mai cu pofta apoi, eu sunt din cei care-şi pierd apetitul gătind. Şi mă afund într-un balansoar si zâmbesc si eu la soare si încerc sa fiu fericit. Şi-mi pare ca sunt aşa cu paharul într-o mana si cu ţigara in cealaltă cuprins de atmosfera placută, înconjurat de prieteni in proximitatea unui grătar excelent ce abundă in scăricici zemoase ce-şi asteptau mujdeiul precum turistul întors de la plaja loţiunea si cu mititei dornici de racoarea mustarului, si cu ...tac că poate mă citeşte vreo gravidă.

Dar nu sunt fericit. Spun glume si fac lumea sa râdă, dar îmi simt amarul in dinţi. Şi dau cu vin peste el, mai spăl din el si dau şi tot dau. Şi îmi vin în minte tot soiul de chestii care ma usuca-n gat, refuzuri, greşeli, drumuri apucate greşit, neimpliniri, nenorociri, tot felul de gânduri care-mi cer înecate, tot felul griji ce se cer spulberate. Şi beau in gură sub nas, şi înec şi spulber. Îmi dau seama după vocea cu care incep să spun precipitat tâmpenii si după cum torn pe jos la fiecare încercare de reumplere a paharului meu ce grabnic se goleşte c-am spulberat destul si mi-s eu pulbere. Amicii de faţă nu m-au vazut aşa, dar pesemne ca le sunt simpatic foc, de mă ajută şi-mi toarnă in pahar. Incerc sa corup un tovaraş sa nu mă afund singur pe o tulbure potecă bahică, dar ăsta n-are setea mea. Oh la dracu...mai toarnă-mi.

A doua zi mă trezesc ca doctorul in Lost. Habar n-am ce s-a întamplat. Mă caut de acte, îs la mine. Am adormit imbrăcat pe canapea. Geaca? Aruncată pe hol..plină de noroi. A-ha deci am căzut undeva...Corect. Am cazut in faţa scării. Erau machitorii ăstia de la bloc cu care ma cert si de care râd când beau in scara. Sa nu fiu mirosit c-am fraterizat cu ei si-am aderat la cauza lor etilica, am incercat sa trec in viteza pe lângă ei. Şi nu mi-a reuşit. Vai ce penibil cum trăgeau de mine sa mă adune de pe jos.

Nu sunt eu ăsta. Am father figure inspiraţional, dar eu nu mi-s ăsta. Se intamplă şi la case mai mari. Da cred că e de la gene. Nu pot să le ai pe toate..câinele meu nu-i de la gena unui chinez, si odată cu unele m-am pricopsit şi cu altele.