duminică

plm

Azi pe un site de asta de socializare, total aiurea si nefondat, mi-a zis una asa la plezneala "deci recunosti ca esti impotent". Say what? Sa-i raspund, sa nu-i raspund...cine se scuza se acuza, vanity definitely my favourite sin, ce naiba sa fac?

Mi-am dat seama ca asta de obicei e atuul meu din maneca paltalonilor, e ca "save the best for last", e legendara mea, e "save room" a lui Legend John si nu trebuie impartasit secretul cu neavenita asta. Dar mi-s vanitos si exchibitionist.

Si i-am marturisit. Toanto. Ai nimerit chiar pe dos. De la Craciun sunt in depresie. Moderata, albastra cum e, dar e ceva. Antisocial, plin de regrete, frustrat, complexat, cu variatii ale greutatii pe parcursul a cateorva zile, dorm mult si numai ziua, plang la filme de actiune, n-am chef sa fac nimic prin casa care incepe din ce in ce sa semene a casa de burlac.

Daaar chiar si acum imbracat intr-un halat galben imi admir pardon de expresie pula. O sa spuneti ca nu conteaza, ca degeaba ai daca n-ai ce, sau ca azi femeile-s materialiste, sau ca ... va spun eu: e misto s-o ai mare si functionala. Uite cum zace pe piciorul meu ca un caine. Apropo, ea e cel mai bun prieten al omului. Uite ca o privesc si ma simt mai bine. Parca-mi zambeste inapoi.

Multi spun ca nu conteaza marimea, nu stiu nu pot sa-i contrazic. Multi spun ca nu exista Dumnezeu. Ma da in caz ca totusi Doamne Fereste exista Dumnezeu, eu o sa ma bucur ca nu l-am hulit, ca am crezut si m-am rugat la El, ca l-am iubit.
Ca si cu "marimea nu conteaza". Doamne Fereste, daca nu conteaza, oricum zic, e mai bine s-o ai mare.

Citeam azi la Evergrinch motive sa te iubeasca cineva. Eu stiu c-am fost iubit pentru asta. Sau si pentru asta. La fel cum am iubit si eu din motive aiurea. Ca mi se parea mie chimie. Sau ca de fiecare data cand isi dadea ochelarii jos stiam ca o sa am orgasm indiferent de Fukushima sau alte intemperii.

Eram intr-un cerc de..oameni. Erau vremuri frumoase, eram tineri si timpuri promiscue. O fata did kiss (me) n tell. Si a dat amanunte si s-a laudat si odata cu lauda ei mi-a facut si mie reclama cum ca-i de prost gust doar la figurat. Si deodata toti m-au privit altfel. Baietii cu mai mult respect, fetele... hm unele admirativ altele cu frica.
Si un prieten bun. Cel mai bun. Doamne cat ma ura, cat ma invidia. Transplant de centrimetrii exista? Oricum nu-i mai dau acum ca nu mai suntem asa prietenari.

Da normal ca pare ca ma laud. Imi e greu sa-mi deschid gura fara sa ma plang sau fara sa ma laud. Nu vreau sa ma laud altfel imi puneam poze cu ea. De asta radeam de Bob ca si-a facut blog, nu intelegeam cum vine asta: sa spui ce ai pe suflet la necunoscuti. Pai si la cunoscuti, mai ales la cei pe care-i iubesti ce le mai spui, nu e normal sa le dai aceleasi cuvinte ca neavenitilor. Asa gandeam atunci, acum de singuratate, din vanitate si de exchibitionism scriu si eu pe ceva ce seamana a blog desi cred ca nu-i inca. Si-mi plac acum neavenitii si tanjesc dupa ei. Insa mai multe marturisiri de genu imi vor transforma marfa de pe blogul asta intr-un blog adevarat. Pentru ca daca nu v-ati prins...marfa e de blog nu blogul marfa.

5 comentarii:

  1. Duminică ţi-am lăsat un comentariu aici. S-a întâmplat ceva? Nu a convenit? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mitzo, pe onoarea mea... esti libera sa spui ce vrei. N-am sters nimic.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am rezolvat misterul, era calculatorul de vină :D

    RăspundețiȘtergere
  4. s-a elucidat Mitzterul ;D

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai ales un nume foarte potrivit. Ce ai tu aici este intr-adevar marfa de blog, de unul chiar reusit.

    RăspundețiȘtergere