Ciorapul murdar

Am facut curatenie, a doua pe anul asta, bine aveam alternativa sa arunc o mana de gazon si putina apa si nu ma cazneam atat. Dar am valsat cu matura si cu mopul, si-am zambit, si-am facut cu mana geamurilor si ele mi-au zambit inapoi cu dintii mei galbeni ce se oglindeau acum in luciul lor curat.
Sub canapea am gasit Zippo-ul dupa care plangeam ferm convins ca am pierdut-o, doua pixuri, maruntis si  un ciorap micut de femeie. Era plin de jeg si gaurit. A lu` cine esti tu ma? Si ce jegoasa te-a lasat aici?
Doamne ce memento urat.
Intr-un timp colectionam chiloti. Avem niste pungi vidate in care pastram ca un criminalist dovezi ca fut deci exist. Cand ma simteam singur si trist imi revizuiam colectia si adulmecam amintiri. Apoi ciorapi lycra rupti. Pe astia-i tineam la gramada ca nu erau asa inmiresmati. Apoi mi-am dat seama ca-s tacanit si-am aruncat tot. Mai putin o pereche de chiloti care miros extraordinar. Vanilie si piersica, fum de tigara, transpiratia roz-ului ei sub focul pasiunii starnite de mine...totul intr-o bucata de panza. Cum sa arunc asa ceva?

Miros si ciorapul gasit. Nu pute e doar jegos. Speram sa recunosc mirosul si persoana ce mi l-a lasat. Gasesc fire de par cateodata si ma duc cu ele la geam, in lumina. De fapt e usor. A fost o blonda, o roscata si doua brunete.. una tunsa scurt una cu par lung. Dar ciorapul asta al cui e... Al nimanui. Zace probabil de un an sub canapeaua mea, e jegos si plin de gauri. Vrei sa fii prietenul meu? Sunt la fel de jegos ca tine, sunt plin de gauri si uitat, la fel de dezperecheat ca tine.


leapsa luata de la domnul Popescu