luni

de ciorba, de tei



Ce frumos miros teii incinsi in arsita urbana. Noaptea, pe Cheiul Dambovitei teii parca, se intrec în a schimba mirosul superficial al Bucurestilor. Izul de banal, de oras ce merge înainte, impasibil ca un tanc condus de un tractorist grabit spre casa de la schimbul doi, sa manance aceeasi ciorba cu aceeasi lingura din blidul sau preferat.
 Precum tractoristul dinsus, tot ciorba fugaream si eu aseara si ma consolam doara ca-mi miros teii sub geam si ca poate intr-o vara viitoare, la fel vor mirosi iar eu de fripturi voi fi satul.

Dar stati, ca nu-i trist ce scriu acum. E drept ca in mine se zbate o victima, iar eu, slab o las prin pielea-mi sa respire. Dar am inecat-o aseara cu putin vin si transpiratie sexuala... cu dor stins si cu fum de tigara. Va spun cum...

Asa cam pe la al saisprezecelea oftat, taci victimo iti spun, cand scenariul ma trimitea sa adorm pe canapea urmarind aceleasi stiri sportive insipide, pe telefon de la o mandra primesc mesaj " ce faci dragule..dormi ? ".
Acum, cu mandra asta povestea-i veche dar actuala, proaspata precum carnea ei ce-mi place s-o insfac, mi-e draga rau..ma baga-n boala. Grabnic mi-am aranjat parul, camasa cea buna am parfumat-o pe mine si-n zece minute o intrebam: " ce e cu tine ? " .

Si ea ma place cum stie mai bine, si de ce sa mint ca stiu ce-i in capul ei.. cand il pune pe mine iar eu cu mainile o tin de mijloc. Ma stiu cum sunt, si-mi vine sa-i zic " ma, fugi cat mai departe de mine " ... dar de la ciorba, sau de la tei, am strans-o mai tare si-am zis " hai la mine ".

Cu vin am cinstit revederea, si doar ala o fost sec... in rest soapte si dulci saruturi furate, si multe idei oprite de fapte. Sau fapte oprite de idei, pentru ca o vreau desi nu e a mea, nu stiu...de la ciorba, de la tei.
Eh si cand credeam ca-i venita doara sa-mi faca ciorba mai amara.. m-a dedulcit, da am mancat de frupt..de fruct interzis..si stiam ca nu mai e post de mult, dar mie cineva a uitat sa-mi spuna.

Apoi dupa ce-am ostenit, in mintea scapata de asemenea povara au inceput sa se zbata intrebari: " cine iti sunt eu " si " de ce ai venit ? " ; " maine rau a sa-ti para ? " si " cum ma numesti ? " si  " e ultima oara ? ".
Apoi am tacut rusinat de faptul ca pe langa victima,  mai zace in mine si-o fecioara, din care ea a muscat si pe care a zgariat-o. Da...bine, prin propia-mi piele.

Ok iti tac si bag sub nas ce prind, pe indelete si o sa ma bucur de tot ce nu-i ciorba...fara regrete!

mmm teii astia...

3 comentarii:

  1. Si eu care credeam ca teiul calmeaza, linisteste toate simturile...

    RăspundețiȘtergere
  2. Si nu-ti par eu calm, acum?

    RăspundețiȘtergere
  3. acum sau dupa cred si eu ca aveai motive sa fii (mai) calm,dar nu de la tei.

    RăspundețiȘtergere