sâmbătă

e ziua mea iubito

În loc să-mi taci mâlc mi-ar fi plăcut să mă cauţi, să-i dai un rist tristeţii mele şi s-o stâlceşti, cu tâlc. Doar să te văd mi-ar fi fost darul perfect, pe faţa ta pot citi cel mai straşnic La mulţi ani, zâmbetul tău de efect, sunt artificiile  pe cel mai dulce tort.
Nu mai am nici un colţ de suflet curat, m-am înţepenit în drumul către orice vis. Sunt prostul care încearcă să meargă pe apă şi să înoate pe uscat, şi  orice cale apuc e doar o altă ţeapă cu bis.
 Torturat de griji, de lipsuri, neliniştit şi neîmpăcat cu soarta mea de ziua mea doar tu puteai să mă faci sa fiu mai bine. E simplu, pentru că întrebarea nu este Cum?, întrebarea e Cine?.

2 comentarii:

  1. Complicat mai esti in gandirea ce se reflecta in scris aici, pe blogul asta.
    De ce ai astepta ceva de la cineva care a fost in trecut si nu astepti ceva de la cineva din prezent? :) (logica ilogicii mele)

    RăspundețiȘtergere
  2. S-ar putea chiar sa fi fost ziua ta. Ei, na , cum am pierdut eu ocazia sa te congratulez. Dar nu-i bai, e bine și acu. Deci, îți doresc să înveți să zbori. Nu ca ar fi mai confortabil, dar măcar nu te mai îneci cu mizeriile pământului și nici nu te cufunzi în ape tuburi, sperând să găsești vreo sirenă cântătoare.La mulți ani!

    RăspundețiȘtergere